Zâmbetul Soarelui

Într-o zi un băiețel s-a dus la școală. Băiețelul era mic, iar școala era mare. Dar când baiețelul a văzut că intrarea în clasa lui se făcea printr-o ușă direct din curte a fost foarte fericit… iar școala nu i s-a mai părut atât de mare ca la început.

Într-o dimineață când baiețelul se afla în clasă, profesoara le-a spus copiilor: “Astăzi o să facem un desen”. “Grozav”, a spus baiețelul, căci îi placea foarte mult să deseneze. Știa sa deseneze o mulțime de lucruri: lei și tigri, pui și vaci, trenulețe și vapoare. Și și-a scos cutiuța cu creioane colorate și a început să deseneze…

Dar profesoara a zis “Așteptați!”, “Nu începeți încă!”. Și a așteptat până când i s-a părut că toți
copiii sunt pregătiți. “Acum o să desenăm o floare”, a zis profesoara. “Grozav” s-a gândit baiețelul, căci îi plăcea să deseneze flori. Și a început să deseneze flori frumoase, și le-a colorat în roz, portocaliu, albastru.

Dar profesoara le-a zis copiilor: “Așteptați, vă voi arăta eu cum să colorați”. Și a desenat o floare roșie cu o tulpină verde. “Acum puteți începe!”, a zis profesoara. Baiețelul a privit floarea profesoarei, apoi s-a uitat la floarea sa. A lui era mai frumoasă decât a profesoarei; dar n-a spus nimic. A întors doar pagina și a desenat o floare ca cea a profesoarei… Era roșie, cu o tulpină verde.

Într-o altă zi, când baiețelul intrase în clasă prin ușa din curte, profesoara le-a spus copiilor: „Astăzi o să facem ceva din argilă”. „Grozav”, a spus baiețelul, căci îi plăcea să lucreze cu argila. Știa să facă tot felul de lucruri din argilă: șerpi și oameni de zăpadă, elefanți și camioane. Dar a așteptat până ce toți copiii au fost gata.

„Acum o să facem o farfurie”, a zis profesoara. „Grozav”, s-a gândit baiețelul căci îi placea să facă farfurii de toate formele și mărimile. Și a început să facă farfurii de toate formele și mărimile. Dar profesoara le-a spus copiilor: „Așteptați, vă arăt eu cum se face!”. Și le-a arătat cum să facă o farfurie adâncă. „Așa! Acum puteți începe!”, a zis profesoara.

Baiețelul s-a uitat la farfuria profesoarei și apoi la ale sale. Îi plăceau mai mult farfuriile lui, decât farfuria adâncă a profesoarei. Dar n-a spus nici un cuvânt. Și-a transformat farfuriile lui într-o bilă mare de argilă din care a făcut o farfurie adâncă și mare ca cea făcută de profesoară.

Și foarte curând baiețelul a învățat să aștepte și să privească și să facă lucruri ca cele făcute de profesoară, și foarte curând n-a mai făcut nimic de unul singur.

Și s-a întâmplat într-o zi că baiețelul și familia lui s-au mutat într-o altă casă, într-un alt oraș.

Și baiețelul a trebuit să meargă la școală. Școala cea nouă era și mai mare și nu mai avea nici o ușă prin care să intre direct din curte în clasa lui. Trebuia să urce niște trepte înalte și să meargă de-a lungul unui coridor lung până ajungea în clasa lui.

În prima zi de școală profesoara le-a zis copiilor: „Astăzi o să facem un desen!”.„Grozav”, a zis băiețelul, și a așteptat să-i spună profesoara ce să facă… Dar ea n-a zis nimic. S-a plimbat prin clasă. Când a ajuns lângă baiețel i-a spus:
„Tu nu vrei să desenezi?”.
„Ba da!”, a zis baiețelul.
„Ce desen facem?”.
„Nu știu până nu-l faci” a zis profesoara.
„Cum să-l fac?” zise baiețelul.
„Cum îți place ție!” răspunse ea.
„Să-l colorez cum vreau eu?” a mai întrebat baiețelul.
„Cum vrei tu!”, a fost răspunsul ei.
„Dacă toți ați face același desen , și l-ați colora la fel cum să știu eu cine l-a făcut?”.
„Nu știu!” zise baiețelul.
Și a început să deseneze o floare roșie cu o tulpină verde…

Morala?

Creativitatea umană este un dar neprețuit. Iți aduci aminte de ușurința cu care puteai să iți imaginezi jocuri când erai copil, sau să vezi în jucăria de cârpe cea mai frumoasă păpușă din lume?

Einstein spunea că ” Mintea intuitivă este un dar sacru iar mintea rațională este servitorul ei de încredere. Am creat o societate care onorează servitorul și a uitat darul. „

Cine spune că floarea trebuie să aibă petale roșii și frunze verzi? Puterea de a fi creativi este ceea ce ne definește ca oameni, iar atunci când vom fi înlănțuiți în proceduri de lucru… nu ne vom diferenția prea mult de mașinile care le-am construit.

Etichete:baiat, Einstein, școală, floare roșie, morală, poveste cu tâlc