Albastru, române, ţi-e steagul, Dar ştii tu de ce ? Să te-nvăţ. Albastru-nsemnează ciocoii, Şi tot ce-ţi aduni tu cu boii Din mila căldurii şi-a ploii Al lor e, şi-acum şi de-a pururi, Şi-al tău, cerşetorule, -un băţ. Dar rabdă, c-o fac din iubire: Să tem că te duce-n perire Belşugul prin trai cu răsfăţ. Şi galben, române, ţi-e steagul, Iar galbenul spune de voi, De cei de la pluguri, ţăranii, Voi galbeni de foame sărmanii, De boale purtate cu anii - La scară, şi dracul vă ducă! Stăpânii au scumpe nevoi: Va banque şi dineuri şi păsuri Şi-amante cu cai şi mătăsuri, Şi toată nădejdea-i la voi! Şi roşu, române, ţi-e steagul. Şi-un geniu e tâlcul, s-o ştii. Al neamului geniu, vezi-bine: E roşu de-o tristă ruşine, Că vremea-ndreptării nu vine, Că tot mai cu multe mânii Ne-ajunge voitul dezastru; Abisu-ntre galben şi-albastru - Satano, de unde vii ?
–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––
Dacă ţi-a plăcut, te invit: să distribui(share)sau să apreciezi(like) sau să comentezi(comment) postarea.
Mulţumesc, Zâmbetul Soarelui !
–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––



Păreri