Tag Archives: Jack Canfield

Darul delfinului

7 iul.

 

darul-delfinului

Înotam sub apă, la o adâncime de peste 10 metri. Ştiam că nu ar fi trebuit să merg atât de departe, dar eram o foarte bun înotătoare, aşa că am riscat. Curentul nu era foarte puternic, iar apa era caldă, limpede şi atrăgătoare. Când mi s-a pus un cârcel, mi-am dat seama câtde prosteşte am procedat. Nu mă simţeam foarte speriată, dar cârceii sau înmulţit, îndeosebi în zona stomacului. Am încercat să îmi dau jos centura de la brâu, dar nu am reuşit. Am început să mă scufund şi să devin cu adevărat speriată, fapt care mi-a paralizat orice mişcări. Am privit cadranul ceasului de măsurare a aerului din rezervor şi am constatat că nu mai aveam prea mult. Am încercat să îmi masez abdomenul. Nu purtam costum de scafandru, dar nici nu mă puteam îndrepta, aşa că nu-mi puteam masa muşchii cuprinşi de cârcei.

M-am gândit : „ Nu pot muri aşa! Mai am multe lucruri de făcut!” Mi se părea ridicol să mor în acest fel, fără să ştie nimeni de mine. De aceea, am strigat în sinea mea: „Ajutor! Vă rog, oricine mă aude!

Nu eram deloc pregătită pentru ceea ce s-a întâmplat în continuare. Am simţit că mă atinge ceva de la spate, chiar sub subsoară. „O, nu, m-am gândit. Rechini!” Eram terorizată. Cineva părea să mă ridice însă la suprafaţa apei, ca şi cum m-ar fi tras de braţ. Cu privirea perferică am văzut atunci un ochi. Avea cea mai minunată privire din câte mi-aş fi putut imagina. Uitându-mă la el, am ştiut că sunt în siguranţă.

Am continuat să mă ridic la suprafaţă, cu aripioara lui dorsală sub subsoara mea şi îmbrăţişându-l strâns. M-am relaxat complet şi l-am îmbrăţişat de-a dreptul. Simţeam că animalul îmi transmite o stare de siguranţă şi că mă vindecă în timp ce mă ridică la suprafaţă. Cârceii mei au dispărut odată cu relaxarea care m-a cuprins, aşa că am rămas cu convingerea absolută că delfinul ma vindecat.

După ce m-a scos la suprafaţă, a continuat să mă împingă către mal. M-a condus până la o apă atât de puţin adâncă încât am început să mă tem să nu eşueze la ţărm, aşa că l-am împins la rândul meu în apa mai adâncă. A rămas acolo, privindu-mă ca să vadă dacă mă simt bine.

Mi s-a părut că am primit o a doua şansă în viaţă. Mi-am scos centura de greutate şi rezervorul de oxigen, apoi restul costumului şi m-am întors în apă, complet goală, pentru a fi alături de acel delfin. Mă simţeam uşoară, liberă şi vie, şi nu îmi doream altceva decât să mă joc în apă şi să mă bucur de acea libertate. Delfinul m-a dus din nou în larg şi a început să facă giumbuşlucuri alături de mine. Cu această ocazie, am observat că ceva mai departe se afla o întreagă colonie de delfini.

După o vreme m-a readus la ţărm. Eram deja foarte obosită, pe punctul de a leşina, aşa că s-a asigurat că sunt în siguranţă în apa puţin adâncă de lângă mal. Apoi s-a întors în lateral,astfel încât să mă poată privi cu un ochi. Am rămas astfel foarte mult timp , într-o stare aproape de transă. Imagini din trecut îmi treceau prin minte. Apoi delfinul a scos un sunet ascuţit şi s-a întors la fraţii lui. În scurt timp au dispărut din vedere.

Elizabeth Gawain

darul--delfinului

Extras din cartea : Supă de pui pentru suflet – Jack Canfield şi Mark Victor Hansen

–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––

Dacă ţi-a plăcut, te invit: să distribui(share)sau să apreciezi(like)  sau să comentezi(comment) postarea.

Mulţumesc, Zâmbetul Soarelui​ !

–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––

 

Gândește-te la următoarele exemple

5 iun.
  • După primul test în fața camerei de luat vederi, Fred Astaire a primit următoarea evaluare de la directorul MGM(datată 1933): „Nu știe să joace! Are un început de chelie! Știe să danseze cât de cât!” Astaire a păstrat această evaluare toată viața. A pus-o într-un chenar și a păstrat-o deasupra șemineului din casa sa din Beverly Hills.
  • Un expert a spus despre Vince Lombardi: „Nu dispune decât de cunoștințe minime legate de fotbal. Este lipsit de motivație”.
  • Socrate a fost numit:”Un corupător imoral al tinerilor”.
  • Când Peter J. Daniel era în clasa a patra, învățătoarea sa, doamna Philips, îi repeta frecvent:”Peter J. Daniel, ești un măr putred printre cele bune și nu vei realiza niciodată nimic în viață”. Peter a fost de-a dreptul incult până la vârsta de 26 de ani. Un prieten i-a citit într- o seară cartea lui Napoleon Hill, Folosește-ți mintea pentru a te îmbogăți. La ora actuală, el deține în proprietate colțurile străzilor în care obișnuia să se bată altădată și tocmai și-a publicat ultima sa carte, intitulată Doamna Philips, ați greșit!
  • În tinerețe, Louisa May Alcott, autoarea bestsellerului Femeile mici , a fost îndemnată de propria sa familie să se facă servitoare sau croitoreasă.
  • Beethoven nu cânta foarte bine la vioară și prefera să își cânte propriile compoziții în loc să își perfecționeze tehnica. Exasperat, profesorul lui de vioară i-a spus că nu valoarează doi bani ca și compozitor.
  • Părinții celebrului cântăreț de operă Enrico Caruso și-ar fi dorit ca fiul lor să se facă inginer. Propriul lui profesor de canto i-a spus că nu are deloc voce și deci nu va putea cânta nicodată pe șcenă.
  • Charles Darwin, creatorul Teoriei Evoluției, a renunțat la cariera sa medicală pentru a se dedica cercetării. Propriul său tată i-a spus: „Nu-ți pasă decât de câini și de șoareci”. În autobiografia sa, Darwin povestește: „Toți profesorii mei și propriul meu tată m-au considerat un băiat banal, cu un intelect mult sub nivelul mediu”.
  • În tinerețe, Walt Disney a fost concediat de editorul unui ziar din cauză că îi lipseau ideile. În anii care au urmat, el a început diferite afaceri, dar a dat faliment de mai multe ori înainte de a construi Disneylandul.
  • Profesorii lui Thomas Edison obișnuiau să spună despre el că este prost pentru a învăța vreodată ceva.
  • Albert Einstein nu a vorbit deloc până la vârsta de patru ani și nu a învățat să citească decât la șapte ani. Profesorul lui l-a descris ca fiind: „Încet la minte , nesociabil și veșnic pierdut în reveriile sale prostești”. Școala Politehnică din Zurich a refuzat să îl admită.                                             citat-albert-einstein-01
  • În timpul școlii, Louis Pasteur a fost un elev mediocru, iar la chimie a ieșit pe locul 15 din 22 de elevi.
  • Isaac Newton a avut note foarte mici în școala generală.
  • Tatăl sculptorului Rodin a spus despre fiul său: „Am un idiot în loc de fiu”. Descris ca fiind cel mai slab elev din școală, Rodin a dat de patru ori la facultatea de artă înainte de a fi admis. Propriul lui unchi îl considera imposibil de educat.
  • Lev Tolstoi, autorul celebrului roman Război și pace, a fost dat afară din facultate, fiind considerat „incapabil și nedoritor să învețe”.
  • Celebrul dramaturg Tennessee Wiliams s-a înfuriat când piesa sa , Eu, Vasha, nu a fost aleasă să fie jucată în urma competiției desfășurate la ora sa de literatură engleză de la Universitatea din Washinton. Profesorul lui și-a amintit mai târziu că Williams a denunțat vehement inteligența evaluatorilor care i-au respins piesa.
  • Angajatorii lui E.W. Woolworth de la magazinul la care a lucrat în tinerețe l-au dat afară, spunând despre el că nu are suficient bun simț pentru a-și servi cum trebuie clienții.
  • Henry Ford a dat faliment de cinci ori înainte de a avea în sfârșit succes.
  • Babe Ruth, considerat unanim de istoricii sportului drept cel mai mare atlet al tuturor timpurilor și care a stabilit recordul absolut și nedepășit al timpului de alergare pe terenul de joc (home run), a stabilit inclusiv cel mai mare record pentru lovituri ratate (strikeouts).
  • Winston Churchill a fost lăsat repetent în clasa a șasea. Până să devină prim ministru al Marii Britanii, la 62 de ani, el a dus o viață plină de rateuri și eșecuri. Churchill nu și-a adus marea contribuție la bunul mers al acestei lumi decât în anii senectuții.
  • Nu mai puțin de 18 edituri au respins povestioara în 10.000 de cuvinte a lui Richard Bach despre un pescăruș care „zboară”, intitulată Pescărușul Jonathan Livingston, înainte ca editura Macmillan să se decidă în sfârșit să o publice în anul 1970. Până în anul 1975 cartea s-a vândut în peste șapte milioane de exemplare numai în Statele Unite.
  • Richard Hooker a lucrat timp de șapte ani la romanul lui umoristic de război, M*A*S*H*, după care a fost respins de 21 de edituri înainte ca editura Morrow să se decidă să i-l publice. Romanul a devenit peste noapte un bestseller, generând  un film și un serial de mare succes.                    Citate-Charles-Darwin

Cartea: Supă de pui pentru suflet

Autori: Jack CANFIELD, Mark V. HANSEN


Ţi-a plăcut? Te invit: să distribui(share) sau să apreciezi(like) sau să comentezi(comment) postarea.

Îți mulţumesc, Zâmbetul Soarelui !


 

Ceea ce ești este la fel de important ca și ceea ce faci

30 mart.

Cel care ești cu adevărat vorbește atât de tare încât nu pot auzi ce spui. Ralph Waldo Emerson

 

Era o după-amiază frumoasă de duminică în Oklahoma City. Bunul meu prieten, Bobby Lewis, își ducea cei doi băieți de care era atât de mândru să joace minigolf. El s-a îndreptat către casă și l-a întrebat pe casier:

–  Cât costă un bilet de intrare ?

– Trei dolari pentru dumneavoastră și trei dolari pentru orice copil mai mare de șase ani, i-a răspuns tânărul. Până la vârsta de șase ani inclusiv copiii pot intra gratuit. Ce vârstă au copiii dumneavoastră ?

– Avocatul are trei ani, iar medicul șapte, i-a răspuns Bobby. Ceea ce înseamnă că îți datorez șase dolari.

Casierul i-a spus:

– Hei, domnule, ai câștigat la loto sau ceva ? Ai fi putut economisi cu ușurință trei dolari spunându-mi că cel mare are șase ani. Eu oricum nu mi-aț fi dat seama.

– Poate că dumneata nu ți-ai fi dat seama, dar copiii și-ar fi dat, i-a răspuns Bobby.

După cum spune Ralph Waldo Emerson: ”  Cel care ești cu adevărat vorbește atât de tare încât nu pot auzi ce spui.   „

În aceste zile dificile, când etica este mai importantă ca oricând, ai grijă să fii un exemplu bun pentru familia și pentru colegii tăi.

Patricipa Fripp

Ceea ce esti este la fel de important ca si ceea ce faci

Supă de pui pentru suflet – Jack Canfield și Mark Victor Hansen

––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––-

Ţi-a plăcut? Te invit: să distribui(share) sau să apreciezi(like)  sau să comentezi(comment) postarea.

Mulţumesc, Zâmbetul Soarelui !

––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––-

 

Începe cu tine însuți

25 aug.

Pe piatra funerară a mormântului unui episcop anglican aflată în criptele Mănăstirii Westminster stau scrise următoarele cuvinte:

Când eram tânăr și liber, iar imaginația mea nu cunoștea limite, am visat să schimb lumea.

Când am mai îmbătrânit și am devenit mai înțelept, am descoperit că lumea nu se poate schimba,

așa că m-am decis să îmi reduc pretențiile și să schimb doar țara mea.

Nici aceasta nu s-a lăsat schimbată.

Când am ajuns la anii senectuții, mi-am propus într-o ultimă încercare disperată să îmi schimb doar familia,

pe cei care îmi sunt dragi, dar vai!, niciunul nu s-a lăsat schimbat.

Acum, când zac pe patul de moarte, îmi dau în sfârșit seama de adevăr: dacă m-aș fi schimbat pe mine însumi,

aș fi contribuit prin exemplul meu personal la schimbarea familiei mele.

Inspirat și încurajat de această reușită, aș fi putut face mai multe lucruri bune pentru țara mea,

și cine știe, poate că aș fi schimbat într-adevăr lumea.

                                                                                               Anonim

Supă de pui pentru suflet – Jack Canfield și Mark Victor Hansen

Te iubesc, fiule!

15 iun.

Câteva gânduri care mi-au trecut prin minte în timp ce îmi conduceam fiul la şcoală:

Bună dimineaţa, puştiule.

Te iubesc, fiule

Arăţi minunat în costumul tău de cercetaş, mult mai suplu decât a fost tatăl tău când era de vârsta ta. Nu cred că am avut părul la fel de lung ca tine până când am ajuns la facultate, dar cel puţin te-aş putea recunoaşte dintr-o mie: eşti puţin cârlionţat după urechi, îţi târai uşor picioarele şi ai genunchii puţin îndoitţi… Ne-am obişnuit unul cu celălalt.

Acum că ai opt ani nu te mai văd la fel de des ca altădată. De Ziua lui Columb ai plecat de acasă la 9:00 dimineaţa. Te-am văzut timp de 42 de secunde la prânz, după care nu ai mai apărut la cina de la ora 5:00. Mi-e dor de tine, dar ştiu că ai lucruri serioase de făcut, cel puţin la fel de serioase ca şi ale celorlalţi şoferi de pe stradă.

Trebuie să creşti, iar acest lucru este cu siguranţă mai important decât să aduni cupoane, să te gândeşti ce acţiuni să mai cumperi şi cum să-i înşeli pe alţii. Trebuie să înveţi ce poţi şi ce nu poţi face, şi să te împaci cu acest lucru. Trebuie să înveţi despre oameni şi despre comportamentul lor atunci când nu se simt bine în propria lor piele, aşa cum se întâmplă cu golanii care îi terorizează pe copiii mai mici decât ei. Mda, şi va trebui să înveţi inclusiv că nu-ţi pasă  de poreclele lor… Adevărul este că o să-ţi pese întotdeauna, dar va trebui să înveţi să te prefaci, căci altfel data viitoare te vor insulta şi mai rău. Nu pot decât să sper că mai târziu îţi vei aduce aminte cum te-ai simţit, astfel încât să nu procedezi şi tu la fel cu copiii mai mici decât tine.

Când a fost ultima dată când ţi-am spus că sunt mândru de tine ? Se pare că am o problemă, de vreme ce nu-mi mai aduc aminte. Îmi amintesc în schimb când am ţipat ultima dată la tine. Ţi-am spus atunci că vom întârzia dacă nu te grăbeşti. Una peste alta, sunt convins că am ţipat de mai multe ori la tine decât te-am încurajat, după cum obişnuia să spună Nixon. Oricum, dacă o să citeşti vreodată acest text, află că sunt mândru de tine. Cel mai mult îmi place la tine independenţa ta, felul în care ştii să ai grijă de tine chiar şi atunci când eu sunt uşor speriat. Nu te-ai plâns niciodată, şi nu pot decât să te admir din  acest punct de vedere.

Oare de ce nu înţeleg taţii că copiii de opt ani au nevoie de tot atâtea îmbrăţişări ca şi cei de patru ani ? Dacă nu o să fiu atent, în scurt timp am să te împung cu degetul şi am să-ţi spun : „Ce zici, puştiule?”, în loc să te îmbrăţişez şi să îţi spun că te iubesc. Viaţa este prea scurtă pentru a ne ascunde afecţiunea. Oare de ce nu înţeleg copiii de opt ani că adulţii de 36 de ani au nevoie de tot atâtea îmbrăţişări ca şi copiii de patru ani ?

Oare ţi-am spus cât sunt de mandru de tine pentru că  ai reînceput să îţi iei pachetul cu mâncare de acasă după o săptămână de mâncat hrană indigestă de la cantină ? Mă bucur că ştii să îţi preţuieşti corpul.

Mi-aş dori ca această călătorie să nu fie atât de scurtă… Aş vrea să vorbim despre noaptea trecută… când fratele tău mai mic dormea, iar eu şi mama ta te-am lăsat să rămâi până mai târziu ca să te poţi uita la meciul echipei Yankees. Astfel de momente sunt atât de speciale. Nimeni nu le poate planifica dinainte. Ori de câte ori încercăm să ne facem împreună planuri, acţiunile noastre nu ies la fel de reuşite ca cele neplanificate. Pentru câteva minute mult prea scurte, mi s-a părut că ai crescut şi că am vorbit fără cuvinte despre : „Ce mai faci la şcoală, fiule ?” Ba chiar ţi-am verificat tema de la matematică, în singura manieră în care m-aş fi putut descurca: cu ajutorul unui calculator.

Tu te pricepi mai bine la numere decât mă voi pricepe eu vreodată. Aşa că am vorbit despre meci, şi s-a dovedit că ştii mai multe decât mine despre jucători, aşa că tot eu am avut de învăţat de la tine. Şi am fost amândoi foarte fericiţi când au câştigat Yancheii.

Hm, iată şi poliţistul de circulaţie. Probabil că ne va supravieţui amândurora. Mi-aş dori să nu trebuiască să mergi la şcoală astăzi. Sunt atâtea lucruri pe care aş dori să ţi le spun.

Ai ţâşnit din maşină ca din puşcă. Eu doream să savurez momentul despărţirii noastre, dar tu ţi-ai depistat deja prietenii.

De fapt , ceea ce doream să îţi spun la despărţire era : „Te iubesc, fiule.”

Te iubesc, fiule

Victor B. Miller

Supă de pui  pentru suflet – Jack Canfield şi Mark Victor Hansen