Tag Archives: Maica Domnului

François Villon – Rugăciune către Maica Domnului

20 ian.
( Baladă stihuită de Villon la ruga maicii sale 
spre a se închina Maicii Domnului )


Stăpână-n ceruri, pre pământ regină,
crăiasă peste-a iadului vîltoare,
primește pre sărmana ta creștină
în ceata drepților, deși sub soare
nici cît fir de praf n-am căutare.
Doar mila ta, Fecioară Preacurată,
mai poate izbăvi o vinovată,
că fără tine duhul n-are spor
nici drum spre cer. Mi-e inima curată;
vreau în credință să trăiesc, să mor!

O, Fiului tău spune-i ca să vină
să-mi dăruie - că roabă-i sînt! - iertare.
Ca Eghiptencei dă-mi lumina-ți lină,
cum El lui Teofil Monahul, care
s-a-nvrednicit de dreapta-ți îndurare,
deși Satanei s-a vîndut odată...
Ferește-mă de rău viața toată,
Tu,ce-ai născut spre slava tuturor
preasfîntul trup, Fecioară luminată;
vreau în credință să trăiesc, să mor!

Femeie sînt, bătrînă și puțină,
nimic nu știu, nu pot citi scrisoare,
da'-n mănăstirea de icoane plină
văd și un rai cu harfe și vioare
și-un iad cu osîndiți puși în frigare.
Mă tem de iad, iar raiul mă desfată;
doar miluirea lui să-mi fie dată
că celor păcătoși li-i ajutor
cînd cred și se smeresc viața toată.
Vreau în credință să trăiesc, să mor!

ÎNCHINARE

Vlăstarul Tău, Fecioară Preacurată,
Isus cel veșnic, domn pre lumea toată,
Luînd asupra-și soarta nouă dată,
La noi veni din cer, mîntuitor.
Osînda morții datu-i-au răsplată;
Noi îl cinstim cu inima curată.
... Vreau în credință să trăiesc, să mor!

Sfânta Fecioară Maria cu Pruncul Isus





















–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––

Dacă ţi-a plăcut, te invit: să distribui(share)sau să apreciezi(like)  sau să comentezi(comment) postarea.

Mulţumesc, Zâmbetul Soarelui​ !

–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––

 

Acatistul Maicii Domnului

21 oct.

O importantă rugăciune  cu virtuţi vindecătoare este Acatistul Maicii Domnului.

Despre vechime şi autor

Acatistul Maicii DomnuluiImnul acatist datează din secolul VI şi a fost compus de un imnograf celebru din istoria Bisericii noastre, Roman Melodul, care a trăit între anii 491- 560. Cel care l-a consacrat însă în cultul Bisericii şi în pietatea creştină a fost Patriarhul Serghie al Constantinopolului, cu prilejul unui asediu, pe care a trebuit să-l înfrunte populaţia Constantinopolului, surprinsă de o expediţie militară concertată, avaro-slavă şi persană, survenită în vara anului 626. Împăratul Heraklios, neaflându-se în cetate, misiunea de a apăra oraşul, capitala de atunci a creştinătăţii, i-a revenit patriarhului Serghie care, aşa s-a priceput el, ca un om înţelept şi cu mare încredere în Dumnezeu, a purtat tratative cu asediatorii şi a organizat apărarea cu armata, câtă mai rămăsese în cetate, astfel că, în cele din urmă, atacul a fost respins. În mod cu totul miraculos, pentru că era un dezechilibru fantastic de forţe între cele două părţi, în acel moment. Atunci, toţi locuitorii Constantinopolului, în frunte cu patriarhul Serghie, au ieşit pe străzi, cântând imnul acatist ca mulţumire adusă lui Dumnezeu. Trebuie subliniat că, în cultul pe care creştinii îl închină Sfintei Fecioare, el a fost întotdeauna asociat cu o biruinţă. Poate şi în amintirea acestei victorii, de fiecare dată, acatistul exprimă mai ales încrederea în biruinţele duhovniceşti împotriva răutăţilor din lume şi a vrăşmaşului nostru nevăzut, Diavolul.

Datorită faptului că a fost atât de îndrăgită şi a prezentat un interes aşa de mare, rugăciunea s-a diversificat ulterior. Astăzi, pe lângă acatistul iniţial avem de-a face şi cu altele: cel al Bunei Vestiri, al Maicii Domnului-bucuria tuturor celor necăjiţi, apoi Sfîntul Acoperământ al Maicii Domnului. Este o consecinţă firească a faptului în care credincioşii se interesează de această modalitate de a o cinsti pe Sfânta Fecioară şi o dezvoltă ca atare.

Sursă

–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––

Dacă ţi-a plăcut, te invit: să distribui(share)sau să apreciezi(like)  sau să comentezi(comment) postarea.

Mulţumesc, Zâmbetul Soarelui​ !

–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––

Salvia – planta cu har

6 nov.

Există o legendă care dovedeşte faptul că salvia este o plantă sacră.

” Când Maica Domnului a trebuit să fugă cu copilul Iisus din faţa lui Irod a rugat toate florile de pe câmp s-o ajute. Dar niciuna nu i-a oferit adăpost. Atunci s-a înclinat către salvie şi, iată aici a găsit refugiu. Sub frunzele sale dese, ocrotitoare, s-a ascuns şi a adăpostit Pruncul în faţa aprozilor lui Irod. Aceştia au trecut pe lângă Ei fără să-i vadă. După ce pericolul a trecut, Maica Domnului a vorbit afectuos salviei: <<De azi înainte şi până în vecii vecilor vei fi o floare preferată a oamenilor. Îţi dau putere să vindeci oamenii de orice boală. Salvează-i de la moarte, cum ai făcut şi cu mine. >>  ”

Sursă

–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––

Dacă ţi-a plăcut, te invit: să distribui(share)sau să apreciezi(like)  sau să comentezi(comment) postarea.

Mulţumesc, Zâmbetul Soarelui​ !

–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––