Dragostea e un tren de persoane
Care pleacă din gară mereu
Impiegat de mișcare sunt eu
Și stăpânul acestor peroane – Cu triste vagoane.
***
Construiesc garnituri cu migală
Și alung călătorii pe blat
Trenul acesta se vrea mai curat
Circulând pe o linie goală – Evadează din gară.
***
Trenul vine rar prin oraș –
Numai toamna-i aduce orarul –
Iar eu circul des cu marfarul
Numai eu și o umbră de naș.
***
Prin atâtea gări părăsite
Trenul meu trece fără opriri,
La macazuri se-mpart amintiri
Și la case doar inimi rănite – iubiri rătăcite.
***
Biletul de tren l-am vândut,
L-am dat cu mult timp înainte,
Iar eu nu mai vreau să țin minte
Că trenul meu e pierdut – undeva în trecut.
* Albumul Alchimie, 2016
Ţi-a plăcut? Te invit: să distribui(share) sau să apreciezi(like) sau să comentezi(comment) postarea.
Îți mulţumesc, Zâmbetul Soarelui !
Zâmbetul Soarelui 
Păreri