Tag Archives: Maxime şi poezii

Imboldul

13 iul.

Un împărat a primit în dar doi vulturi frumoși.
Unul a fost antrenat, dar, despre celălalt i s-a spus că refuză să se dezlipească de creanga pe care stătea. Acesta nu zburase niciodată.
Unul dintre slujitori trebuia să se caţere în fiecare zi în copac să-i ducă de mâncare.
După ce a încercat în fel şi chip să facă vulturul să zboare de pe creangă, împăratul şi-a rugat supuşii să-l ajute.
Un bătrân înţelept s-a oferit să facă el asta şi, a doua zi când s-a trezit, împăratul a văzut vulturul zburând de colo-colo.

– Cum ai făcut? şi-a întrebat supusul
– A fost foarte simplu, Nu a trebuit decât să îi tai craca de sub picioare.

Așadar chiar și vulturii au nevoie de un imbold pentru a începe să zboare.
Uneori imboldul poate însemna atunci când ni se taie o cracă de sub picioare.
Sau asemenea puilor de vulturi care pentru a fi învățați să zboare, mama lor îi împinge jos din cuib, în speranța că nu se vor prăbuși ci vor zbura.

Imboldul

–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––

Dacă ţi-a plăcut, te invit: să distribui(share)sau să apreciezi(like)  sau să comentezi(comment) postarea.

Mulţumesc, Zâmbetul Soarelui​ !

–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––

Sursa

Pablo NERUDA – Sonetul XVII

13 iul.
pablo-neruda

Pablo Neruda (pseudonimul lui Neftalí Ricardo Reyes Basoalto) (n. 12 iulie 1904 – d. 23 septembrie, 1973), poet și om politic chilian, consul în Spania, Japonia, China; ambasador la Paris, premiul „Cununa de aur” a Reuniunii Internaționale a Poeților din orașul iugoslav Strunga; Premiul Internațional Lenin „Pentru întărirea păcii între popoare”, 1953; laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în anul 1971.

 Nu te iubesc ca pe un trandafir japonez, un topaz,
 ori o săgeată de garoafe sărită din foc:
 te iubesc cum sunt iubite doar fiinţele sumbre,
 pe ascuns, undeva între umbră şi suflet.

 Te iubesc cum iubeşte planta care nu-nfloreşte şi
 păstreaz,-ascunsă-n ea, lumina corolei ne-nflorite
 şi, graţie iubirii tale, este ascunsă-n trupu-mi
 acea puternică mireasmă emanată de pământ.

 Te iubesc fără să ştiu cum, nici când şi nici de unde,
 te iubesc sincer, fără confuzii şi fără trufie:
 şi te iubesc aşa pentru că nu ştiu să iubesc altfel,

 doar în acest chip în care eu nu sunt şi nici tu nu eşti,
 aşa de-aproape că mâna ta pe pieptu-mi e mâna mea,
 aşa de-aproape că se-nchid ochii tăi când adorm eu.          

 

–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––

Dacă ţi-a plăcut, te invit: să distribui(share)sau să apreciezi(like)  sau să comentezi(comment) postarea.

Mulţumesc, Zâmbetul Soarelui​ !

–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––

Sursa