Nu-mi pot imagina ce înseamnă o viaţă fără părinţi. Două persoane foarte importante pentru oricine. Sunt cei ce ne sunt prieteni adevăraţi, ştiu să ne sfatuiască, să aprecieze munca noastră şi ştiu să fie obiectivi atunci când e nevoie. Cred că o încântare mai mare nu este decât să-i ai alături. E trist oarecum când lipseşte unul dintre ei. Dar cât de bine când este şi unul singur. Îţi oferă cam totul, încercând să compenseze supărarea ta.
Trebuie să fii tare curajos dacă nu-i cunoşti deloc. Fel şi fel de gânduri te cuprind şi speranţa că vei avea ocazia să-i vezi vreodată e nemărginit de mare. Te ajută mediul în care trăieşti, aceeaşi situaţie repetată întrun spaţiul mult prea plin dar totuşi gol: orfelinatul.
Pentru mine părinţii ocupă un loc aparte şi mereu voi aprecia vorba bună a lor.
––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––-
Ţi-a plăcut? Te invit: să distribui(share) sau să apreciezi(like) sau să comentezi(comment) postarea.
Mulţumesc, Zâmbetul Soarelui !
––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––-
Zâmbetul Soarelui 
Păreri