Tag Archives: poezie

Poezie

20 iun.

Poezie

În clipa în care am aflat cine sunt cu adevărat

mi-am dat seama că nu bogăţiile şi faima îţi aduc împlinire

ci iubirea de sine.

Că poţi să-ţi faci palate strălucitoare,

Dar dacă nu te iubeşti pe tine

E ca şi cum ai construi castele de aur pe nisipuri mişcătoare.

În clipa în care am aflat cine sunt cu adevărat

am realizat că trecutul şi viitorul nu există

şi că singurul moment pe care îl am este Prezentul.

De aceea m-am eliberat de trecut pentru totdeauna

şi nu mi-a mai fost frică de viitor

pentru că Aici şi Acum este Prezentul.

 

În clipa în care am aflat cine sunt cu adevărat

mi-am dat seama că dacă e ceva ce nu am reuşit

e pentru că eu m-am sfidat.

şi am încetat să mai dau vina pe vecini, pe soartă, ori pe rude

pe situaţii, pe stele ori pe cel de lângă mine

conştientă fiind că îmi pierd puterea de sine.

Astăzi sfidării i-a luat locul cunoaşterea de sine.

În clipa în care am aflat cine sunt cu adevărat

Am încetat să-i mai judec pe ceilalţi

Să mai blamez şi să mai pun etichete

Conştientă fiind că fiecare are propriul lui adevăr

Şi propria lui realitate.

Versuri însoţite de încântare… :

Sursa

–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––

Dacă ţi-a plăcut, te invit: să distribui(share)sau să apreciezi(like)  sau să comentezi(comment) postarea.

Mulţumesc, Zâmbetul Soarelui​ !

–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––

Copilărie – Lidia Batali

24 sept.

“Aş vrea să fiu mereu copil,
Să mă-nvârtesc fără sfială,
Să văd bujorii în April
Trezindu-se din amorţeală,

Şi-n iarba umedă covor
S-alerg desculţă pe afară,
Legat de coada unui nor
Să văd bondarul gras cum zboară,

Să simt parfum de flori de tei
Şi mâna mamei peste frunte,
Sărutul cald, iubirea ei,
Destinul încercând să-nfrunte,

Şi casă fratelui cel mic
Să fac din preşuri colorate
Şi să nu-mi pese de nimic,
Să râd cât pot, pe săturate,

Să sar şotronul pe trotuar
Şi să mă cred o mică zână,
Să văd furnici în furnicar
Şi să le iau voioasă-n mână,

Şi zmeul să îl trag de sfori,
Să sar cât vreau peste băltoace,
Cunună să îmi fac din flori,
Şi-ntr-una eu să cânt, că-mi place,

Să fac mâncare la păpuşi
Din flori de lăcrămioară,
Şi să aştept de după uşi
Un îngeraş să îmi apară,

Şi să miroasă pe pământ
A liliac şi micşunele,
Să zburd prin ploaie şi prin vânt
Cu ochii sus pe cer, la stele,

Să prind o gărgăriţă-n zbor
Şi să o urc pe degeţele,
S-ascult cum cântă într-un cor
În geamul casei, turturele,

Şi să mă sui de vreau în dud
Când stau vacanţele la ţară,
Şi-n gârlă-atunci să mă cufund
Cu ochii-nchişi în plină vară,

Să văd bunica împletind
Pentru nepoate mândre şaluri,
S-aud copiii chiuind
Cu piatra-n apă cum fac valuri,

Şi îndrăgitul meu bunic
Pe prispă blând să mă alinte,
Şi-n mâini să vină c-un ibric
Să-mi toarne laptele fierbinte,

S-aud pe tata povestind
Cum alerga copil pe-afară,
Cu drag în braţe să-l cuprind
Şi cerul mai frumos să-mi pară,

Şi-n geamul casei părinteşti
Să joc de-a mama şi de-a tata,
Şi-nchisă cartea cu poveşti
Să nu o simt o clipă gata,

Să suflu flori de păpădii
Şi să pocnesc în mâini zorele,
Şi struguri copţi şi mari din vii
Să-i strâng în coşuri de nuiele,

Şi-un fluture în insectar
Să îl agăţ de o aripă,
Să fiu un porumbel hoinar
Doar pentru-o clipă, doar o clipă,

S-aud cântând în dimineţi
O fermecată vrăbiuţă,
Şi înotând printre nămeţi
Să-nham dulăi la săniuţă,

Să nu mă fac vreodată mare,
Rămân fetiţa din oglindă!
Copilăria, dalbă floare,
Cu-al ei parfum să mă cuprindă!
sau
– Spune-mi, Copilărie,
cum ai vrea să fie cărticica aceasta
de poezie?

– Aş vrea să fie frumos colorată
şi să înceapă cu “Nu se va sfârşi
niciodată”

– Bine,
şi despre ce ai vrea în ea să citeşti,
ca să nu îţi vină să caşti
atunci când te plictiseşti?

– Păi, despre multe poveşti adevărate
şi…nu mai ştiu

– Dar în ce culoare ai vrea
să ţi-o scriu?

– În ce culoare îţi place ţie mai mult,
ca să pot să îmi imaginez orice
când ascult.”

Sursa: 1

––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––-

Ţi-a plăcut? Te invit: să distribui(share) sau să apreciezi(like)  sau să comentezi(comment) postarea.

Mulţumesc, Zâmbetul Soarelui !

––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––-

Un Nichita Stănescu situat in misterul „necuvintelor”

22 apr.

MATEMATICA POETICĂ

                                      lui Solomon Marcus

Unu şi cu unu nu fac doi,

unu şi cu unu fac trei

sau patru, sau cinci…

Unu tare şi cu unu moale

fac unu tare şi cu unu moale

sau o cămilă

Şaptesprezece fără unu

fac douăzeci şi unu,

cinci şi cu patru

fac un cal.

Opt fără trei

fac cât vrei,

o mie nouă sute

a fost,

două mii

va să vie.

Unu poate fi la trecut.

Unu poate fi la viitor.

Dorm şi visez în limba iraniană

ea are un timp intermediar

între prezent şi viitorul întâi

ea are un timp intermediar

între prezent şi imperfect

şi ea mai are şi un verb fără  nici un timp.

Există o gramatică a numerelor

1 poate fi subiect

dar poate fi şi predicat.

1 poate să fie până la soare

dar poate fi şi până

la lămâie

1, 2, 3,

o capră, un taur, un turn

capre(câte?)

turnuri(câte?)

tauri(unul).

Scuip pe 1

Plâng pe 1

dau cu piciorul în 1.

– Ai înnebunit, îmi spune Pitagora.

-N-am înnebunit, îi strig. Pământul

e plat ca o omletă.

Omul e cel mai vechi animal

şi singur în vidul cosmic

El are două mâini

şi două picioare. Această numărătoare

e un vis, un slogan,

2 tare nu e totuna cu 2 moale,

2 lung nu e totuna cu 2 scurt

şi aceasta pentru că de fapt

e tot una

deci 2 egal cu una

(una este nevasta lui 1)

1 la vocativ

nu este acelaşi 1

la imperativ!

Matematica s-o fi scriind cu cifre

dar poezia nu se scrie cu cuvinte.

Cucurigu!

–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––

Dacă ţi-a plăcut, te invit: să distribui(share)sau să apreciezi(like)  sau să comentezi(comment) postarea.

Mulţumesc, Zâmbetul Soarelui​ !

–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––

Nina Cassian – În Țara Lui Mură-n Gură

6 nov.

Nina-Cassian-În-Ţara-Lui-Mură-n-Gură

 

În ţara lui Mură-n Gură,

Totu-mi este pe măsură.
Când mă scol de dimineaţă,
Nu la şapte, ci la zece,
Vine-o tavă cu dulceaţă
Şi-un pahar cu apă rece.
Şi dulceaţa zice: ia-mă!
Şi paharul zice: bea-mă!
Ia-mă!Bea-mă!
Uşor de zis!
Însă gura s-o deschizi,
Nu-i deloc aşa uşor!
-Ajutor! Ajutor!
Linguriţa, grijulie,
Îmi deschide gura mie.
Ei, aşa mai merge, zic,
Dacă mă ajuţi un pic!

Dar e timpul să fac baie!
Apa intră în odaie
Cu volanele-i albastre.
– Ne-adresăm domniei voastre!
– Cum doriţi să fiţi spălat?
Uite-aşa, culcat în pat!
Cum doriţi să fiţi lăut?
Uite-aşa, în aşternut!
Iar, acum prosopul cel pufos
Se înclină, moale, până jos
-Eu să vă frec aş vrea , pe spate
-Nu, vai de mine, nu se poate!
Întreabă-te şi întreabă-mă
Cum pot să ies din plapumă?
Afara-i frig, in pat e cald,
La urma urmei nu mă scald!

În ţara lui Mură-n Gură,
Caşti o gură cât o şura,
Şi îndată-ţi pică-n ea,
Tot ce vrei şi tot ce ai vrea!
Sărmăluţe-n foi de viţă,
Supă caldă, tocăniţă,
Cozonac, compot, halviţă,
Cârnăciori şi ciulama,
Murături, etc.

Am mâncat, de m-am umflat,
Nu-i nimic, o macara, iată că pe sus mă ia,
Şi m-aşează după plac,
Colo-n umbră-ntr-un hamac.
Huţa-huţa, ce să zic,
Bine-i când nu faci nimic.
Lecţiile stau pe masă,
Dar de lecţii nici nu-mi pasă.
Stau şi moţăi în hamac,

Ele singure se fac,
-Dragă aritmetică, nu ştiu ce te-mpiedică,
Să rezolvi vreo trei probleme!
Eu de fleacuri nu am vreme!
Draga mea gramatică,
Nu fi antipatică!
Nu fi zău, nesuferită!
Şi transcrie într-o clipită,
Exerciţiile mele!
Vezi că eu n-am timp de ele!
Hai, draga mea istorie,
N-am chef să am memorie!
Ţine minte tu mai bine,
Cine s-a luptat cu cine,
În ce an şi-n care loc!
Eu să-nvăţ nu am timp deloc!

În ţara lui Mură-n Gură,
Am prieteni pe masură!
Vreţi să vi-i prezint cumva?
S-a făcut! Poftiţi încoa!
Ăsta-i Puiu-prinde-muşte,
Ăsta-i Lică-vreau-găluste.
Ăsta-i Miţă-strâmbă-nas,
Ăsta-i Duţă-mielul-gras,
Asta-i Sanda-somn în gene,
Şi-ăsta-s eu: burduf de lene.

Toată-toată ziulica,
Aţi văzut? nu fac nimica,
Şi programul se încarcă,
Astfel, nu e de mirare,
Că ceva mă-mbie parcă,
Şi mă trage la culcare.
Ah! Îmi este somn de pic!
Şi-apoi, prea mult am vorbit cu voi!
Când vorbesc mai multişor,
Obosesc îngrozitor!
În ţara lui Mură-n Gură,
Somnul repede te fura!
Nici n-ai timp să spui la lună,
…Noapte bună!…

 

Sursă

–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––

Dacă ţi-a plăcut, te invit: să distribui(share)sau să apreciezi(like)  sau să comentezi(comment) postarea.

Mulţumesc, Zâmbetul Soarelui​ !

–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––