Tag Archives: poveste cu tâlc

Poveste cu tâlc despre comunicare

20 nov.

În Grecia antică, Socrate era foarte mult lăudat pentru înțelepciunea lui. Într-o zi, marele filozof s-a întâlnit întâmplător cu o cunoștință care alerga spre el agitat şi care i-a spus:

–Socrate, știi ce-am auzit tocmai acum, despre unul dintre studenții tăi?

–Stai o clipă, îi replică Socrate.

–Înainte să-mi spui, aş vrea să treci printr-un mic test. Se numește Testul celor Trei.

–Trei?

–Aşa este, a continuat Socrate.

–Înainte să-mi vorbeşti despre studentul meu, să stăm puţin şi să testăm ce ai de gând să-mi spui. Primul test este cel al Adevărului. Eşti absolut sigur că ceea ce vrei să-mi spui este adevărat?

–Nu, spuse omul.

–De fapt doar am auzit despre el.

–E-n regulă, zise Socrate.

–Așadar, în realitate, tu nu ştii dacă este adevărat sau nu. Acum să încercăm testul al doilea, testul Binelui. Ceea ce vrei să-mi spui despre studentul meu este ceva de bine?

–Nu, dimpotrivă…

–Deci, a continuat Socrate, vrei să-mi spui ceva rău despre el, cu toate că nu eşti sigur că este adevărat?

Omul a dat din umeri, puţin stânjenit. Socrate a continuat.

–Totuşi mai poţi trece testul, pentru că există o a treia probă – filtrul Folosinţei. Ceea ce vrei să-mi spui despre studentul meu îmi este de folos?

–Nu, nu chiar…

-Ei bine, a concis Socrate, dacă ceea ce vrei să-mi spui nu este nici Adevărat, nici de Bine, nici măcar de Folos, atunci de ce să-mi mai spui?

poveste-cu-talc-despre-comunicare

Ţi-a plăcut? Te invit: să distribui(share) sau să apreciezi(like) sau să comentezi(comment) postarea.

Îți mulţumesc, Zâmbetul Soarelui !

 

Etichete:, ,

Să nu renunţi niciodată

6 nov.

– Doamne, am întrebat.

-Poţi să-mi dai un motiv bun ca să nu renunţ?

Răspunsul lui Dumnezeu m-a luat prin surprindere…

– Uită-te în jur, a spus.

-Vezi feriga şi bambusul?
-Da, am răspuns.

– Când am plantat seminţele de ferigă şi de bambus, am avut mare grijă de ele. Le-am dat lumină, le-am dat apă. Feriga a crescut repede din pământ. Verdele ei strălucitor a acoperit pământul. Cu toate acestea, din seminţele de bambus nu a ieşit nimic. Însă nu am abandonat bambusul.

În cel de-al doilea an, feriga a crescut şi mai mare, şi mai bogată… Din nou, din sămânţa de bambus nu a ieşit nimic. Însă nu am abandonat bambusul, a spus.

– În cel de-al treilea an, tot nu ieşea nimic din sămânţa de bambus. Însă nu am abandonat bambusul. În cel de-a patrulea an, iarăşi, din sămânţa de bambus nu ieşea nimic. Dar nu am vrut să renunţ, a spus.

Apoi, în cel de-al cincilea an, o mlădiţă a ieşit din pământ. Comparativ cu feriga, era în mod evident mică şi insignifiantă… Însă, după numai 6 luni, bambusul s-a înălţat până la 30 de metri înălţime.

În toţi aceşti cinci ani, bambusul şi-a dezvoltat rădăcinile. Rădăcinile sale au crescut. Aceste rădăcini l-au făcut puternic şi i-au oferit lucrurile de care avea nevoie pentru a supravieţui. Nu aş da niciuneia dintre creaţiile mele o provocare căreia nu ar putea să-i facă faţă.

M-a întrebat:

– Ştiai, copilul meu, că în tot acest timp în care te-ai luptat, de fapt ţi-ai dezvoltat rădăcini? Nu aş abandona bambusul. Nu o să te părăsesc nici pe tine niciodată. Nu te compara cu ceilalţi., a adăugat.

– Bambusul a avut un scop diferit faţă de ferigă. Cu toate acestea, ambele alcătuiesc cea mai frumoasă pădure.Va veni şi timpul tău, mi-a spus Dumnezeu.

– Te vei înălţa.

– Cât de sus o să mă ridic?, am întrebat.

– Cât de sus se va înălţa bambusul?, a întrebat la rândul său.

– Atât de sus pe cât poate?, am întrebat.

– Da, a spus.

– Cinsteşte-mă înalţându-te cât de sus poţi.

Am plecat din pădure şi m-am intors cu această poveste. Sper că aceste cuvinte te pot ajuta să vezi că Dumnezeu nu te va abandona niciodată şi nu va renunţa niciodată la tine.

Niciodată, niciodată , niciodată să nu renunţi în viaţă.

Nu îi spune lui Dumnezeu cât de mare este problema, spune-i problemei cât de mare este Dumnezeu.

Să-nu-renunţi-niciodată

https://ro.pinterest.com/pin/47217496073453398/

––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––-

Ţi-a plăcut? Te invit: să distribui(share) sau să apreciezi(like)  sau să comentezi(comment) postarea.

Mulţumesc, Zâmbetul Soarelui !

––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––-

Etichete:, ,

Ştefan Alexandrescu – Poveste cu tâlc

30 oct.

Un asistent social merge să-și vadă unul dintre clienţi la închisoare. Tipul mai ajunsese de peste zece ori acolo, de fiecare dată din cauza prostiilor pe care le făcuse din cauza băuturii. Asistentul social e disperat, neștiind cum să-l ajute pe tip.
Se hotărăște să-i spună în faţă.

– De ce continui să bei? îl întreabă disperat.

Tipul își trece degetele prin păr, oarecum jenat.

– Nu știu. Probabil e din cauza tatălui meu. A crezut că răspunsul la fiecare problemă se afla pe fundul paharului de bere. L-am văzut că începe să bea de fiecare dată când avea probleme în viaţă, iar eu am învăţat, cred, să fac la fel ca el.

Cei doi bărbaţi au continuat să vorbească o vreme, apoi clientul menţioneză pe fratele său geamăn.

– Știi, nu l-am cunoscut niciodată pe fratele tău. spune asistentul social.

– Poate ar trebui să stau de vorbă cu el. Mi-ar putea da nişte indicii despre cum te-aş putea ajuta.

– Sigur. spuse tipul.

– Îţi dau numărul și adresa lui.

O săptămână mai târziu, asistentul social parchează în faţa unei case cochete din suburbii. Bărbatul care-i deschide ușa arată foarte îngrijit, dar, în rest, era o clonă a celui din închisoare. O soţie drăguţă îi dă cafea în timp ce doi copii cuminţi se jucau în grădină. Era și o mașină pe alee și, per ansamblu, totul sugera un cămin fericit. Bărbaţii încep să vorbească despre cel cu problema cu băutura.

– Obișnuiești să bei? întreabă asistentul social.

– Nu, niciodată. spuse bărbatul în timp ce-și bea cafeaua.

– E incredibil. spuse asistentul.

– De ce crezi că s-a întâmplat asta? Bărbatul își trecu degetele prin păr.

– Nu știu, din cauza tatălui meu, cred. El credea că răspunsul la fiecare problemă se afla pe fundul paharului de bere. L-am văzut că începe să bea de fiecare dată când avea necazuri în viaţă, iar eu am învăţat să nu fac la fel.

Ştefan Alexandrescu - Poveste cu tâlc

Bere – https://fr.pinterest.com/pin/26177241561010716/

 

Sursa: 1

––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––-

Ţi-a plăcut? Te invit: să distribui(share) sau să apreciezi(like)  sau să comentezi(comment) postarea.

Mulţumesc, Zâmbetul Soarelui !

––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––-

Etichete:, , , ,

Câte una pe rând

4 sept.

  Odată, un prieten de-al nostru se plimba seara pe o plajă mexicană goală. La un moment dat, el a văzut o siluetă undeva departe. După ce s-a apropiat, a observat că era vorba de un localnic care se apleca, culegea anumite lucruri de pe jos şi le arunca în mare.

  Apropiindu-se şi mai mult, prietenul nostru a constatat că bărbatul culegea de pe jos stele de mare eşuate la ţărm, pe care le arunca înapoi în ocean, câte una pe rând.

  Uimit, prietenul nostru s-a apropiat de străin şi i-a spus:

–Bună seara, om bun. Ce faci?

– Arunc aceste stele de mare înapoi în apă. Vezi tu, e reflux şi bietele de ele au rămas pe nisip. Dacă nu le voi arunca repede înapoi, vor muri din cauza lipsei de oxigen.

–Înţeleg, i-a răspuns prietenul nostru, dar cred că există mii de stele de mare eşuate la ţărm. Ar fi imposibil să le arunci pe toate înapoi în apă. Sunt pur şi simplu prea multe. În plus, fenomenul se petrece probabil pe sute de plaje de-a lungul întregii coaste.  Cred că înţelegi că este imposibil să schimbi cu ceva această situaţie!

Localnicul a zâmbit, s-a aplecat şi a cules o altă stea de mare, pe care a aruncat-o în apă, după care i-a răspuns:

–Poate că nu pot schimba situaţia tuturor stelelor de mare eşuate, dar o pot schimba cu siguranţă pe a acesteia!

Stea de mare

Stea de mare

Jack Canfield şi Mark V. Hansen

(extras din cartea Supă de pui pentru suflet de Jack Canfield şi Mark V. Hansen)

–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––

Ţi-a plăcut? Te invit: să distribui(share) sau să apreciezi(like)  sau să comentezi(comment) postarea.

Mulţumesc, Zâmbetul Soarelui !

––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––-

Etichete:, , , ,

S-a mişcat Pământul pentru tine?

28 aug.

  Angela, o fetiţă în vârstă de 11 ani, a fost lovită de o boală degenerativă care îi afecta sistemul nervos. Nu mai putea vorbi, iar mişcările ei erau mult restricţionate. Medicii nu le-au dat părinţilor ei prea multe speranţe că fetiţa se va putea vindeca vreodată de această boală. Dimpotrivă, le-au prezis că ea îşi va petrece tot restul vieţii într-un scaun cu rotile. Au adăugat că foarte puţini oameni au reuşit de-a lungul timpului să învingă boala şi să revină la normal. Auzind aceste cuvinte, fetiţa a jurat că ea va fi unul din cei care au reuşit să se recupereze în urma bolii.

  A fost transferată într-un spital specializat în reabilitare din zona Golfului San Francisco. Medicii au aplicat toate terapiile pe care le cunoşteau, fermecaţi de spiritul dârz al fetiţei. Printre altele, i-au vorbit de procesul vizualizării şi au învăţat-o să îşi imagineze că poate merge din nou, gândindu-se că chiar dacă nu va avea alte rezultate, cel puţin îi va reda speranţa  şi o va ajuta să facă ceva pozitiv în lungile ore în care era ţintuită la pat. Angela s-a străduit din răsputeri să execute toate mişcările de terapie fizică, în apă sau în şedinţele de exerciţii fizice. Ea nu se oprea din lucru nici între şedinţele de fizioterapie, vizualizând faptul că poate merge din nou!

  Într-o zi, pe când se străduia din răsputeri să îşi imagineze că picioarele ei funcţionau din nou, i s-a părut că s-a petrecut un miracol: patul a părut să se mişte! De fapt, chiar se mişca dintr-o parte în alta a camerei! Fetiţa a început să ţipe:

 –Priviţi ce fac! Priviţi! Priviţi! Pot să fac asta! M-am mişcat! M-am mişcat!

  Dar nu numai ea ţipa, ci toţi cei din spital, care alergau de colo-colo într-o stare de agitaţie nebună, în timp ce echipamentele medicale treceau dintr-o parte în alta a camerelor, iar geamurile se spărgeau. De fapt, se producea un mare cutremur de pământ, dar nu-i spuneţi asta Angelei. Ea este convinsă şi astăzi că ea a provocat acele mişcări ale patului. De atunci au trecut câţiva ani, iar ea s-a întors la şcoală. Pe picioarele ei! Fără cârje şi fără scaun cu rotile. Vedeţi voi, un om care poate cutremura pământul între San Francisco şi Oakland poate cu siguranţă să învingă o boală oarecare. Nu credeţi?

Angela

Hanoch McCarty

(extras din cartea Supă de pui pentru suflet de Jack Canfield şi Mark Victor Hansen)

––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––-

Ţi-a plăcut? Te invit: să distribui(share) sau să apreciezi(like)  sau să comentezi(comment) postarea.

Mulţumesc, Zâmbetul Soarelui !

––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––-

Etichete:, , , , , , , , , , , , , , ,

← Older Entries
Newer Entries →