Bennet Cerf povesteşte următoarea istorie care s-a petrecut într-un autobuz ce mergea pe un drum de ţară din sud.
Pe unul din scaune stătea un bătrân ce ţinea în mână un buchet de flori proaspete. Chiar lângă el stătea o fată, care nu se putea împiedica să nu privească frecvent şi admirativ la florile din mâna bărbatului. Când a sosit timpul ca acesta să coboare, el i-a oferit buchetul de flori şi i-a spus:
-Văd că îţi plac florile. Poţi să le iei, căci nu cred că pe soţia mea o va deranja dacă ţi le-am oferit ţie.
După care a coborât din autobuz şi a intrat într-un mic cimitir din apropiere.
Bennet Cerf
(extras din cartea Supă de pui pentru suflet de Jack Canfield şi Mark Victor Hansen)
Cel care îi critică pe cei puternici care s-au împiedicat sau pe cei care acţionează, afirmând că el ar fi făcut mai bine lucrurile, nu are nicio însemnătate. Creditul îi aparţine în totalitate celui care se luptă în arenă cu faţa scăldată în transpiraţie şi în sânge, care acţionează cu curaj, care greşeşte din nou şi din nou (căci nu există efort fără greşeală), care ştie ce înseamnă să fii cu adevărat devotat, care se dăruieşte unei cauze măreţe şi care, într-un caz fericit, sfârşeşte prin a cunoaşte triumful unei mari realizări, iar într-un caz mai puţin fericit, în care dă greş în pofida curajului său nemărginit; ştie cel puţin că locul său nu va fi niciodată alături de acei oameni timizi şi călduţi care nu cunosc nici victoria, nici înfrângerea.
Theodore Roosevelt
(extras din cartea Supă de pui pentru suflet de Jack Canfield şi Mark Victor Hansen)
Două seminţe stau una lângă alta într-un sol fertil.
Prima spune:
-Vreau să cresc! Vreau să-mi trimit adânc rădăcinile în solul de sub mine şi să străpung crusta de deasupra mea cu răsadul meu… Vreau să ofer lumii bobocii mei înfloriţi pentru ca toată lumea să ştie că a sosit primăvara… Vreau să simt căldura soarelui pe faţă şi răcoarea picăturilor de rouă dimineaţa, pe petalele mele!
Aşa că a crescut.
A doua sămânţă spune :
-Mie mi-e frică. Dacă îmi voi trimite rădăcinile în solul de sub mine, nu ştiu de ce se vor lovi ele, căci aici este întuneric. Dacă îmi scot capul prin crusta de deasupra mea, mi-e teamă să nu-mi distrug delicatul răsad… Cât despre muguri , ce s-ar întîmpla dacă un melc mi i-ar mânca ? Iar dacă voi înflori, există riscul ca un copil să mă smulgă din pământ. Nu, e de o mie de ori mai bine să aştept până când mă voi simţi în siguranţă.
Aşa că a aşteptat.
O găină înfometată a răscolit însă pământul cu ciocul ei lung, a găsit sămânţa şi a mâncat-o!
MORALA POVEŞTII
Cei care refuză să-şi asume riscul şi să crească sunt înghiţiţi de viaţa însăşi.
Larry şi Jo Ann erau un cuplu ca oricare altul. Cei doi locuiau într-o casă obişnuită, pe o stradă oarecare. La fel ca multe alte cupluri, se străduiau şi ei să o scoată la capăt şi să îşi crească cum trebuie copiii.
Cei doi erau obişnuiţi şi dintr-un alt punct de vedere: se certau frecvent. O bună parte din conversaţia lor consta în analiza tuturor lucrurilor rele din căsnicia lor şi în acuzaţiile reciproce pe care şi le aduceau.
Într-o zi s-a petrecut însă ceva cu totul neobişnuit.
-Ştii, Jo Ann, am un sertar magic. Ori de câte ori îl deschid, îl găsesc plin cu lenjerie şi cu şoşete curate, i-a spus Larry. Doresc să îţi mulţumesc pentru că ai ţinut în permanenţă sertarul plin în toţi aceşti ani.
Jo Ann s-a uitat la soţul ei pe deasupra ochelarilor.
-Ce vrei de fapt, Larry?
-Nimic. Doream doar să îţi spun că apreciez acest sertar magic.
Nu era prima dată când Lary avea un comportament ciudat, aşă că Jo Ann şi-a scos rapid incidentul din minte. Peste câteva zile, el s-a repetat însă:
-Jo Ann, doresc să îţi mulţumesc pentru că ai trecut cifrele corecte în registrul cu cheltuieli în această lună. Ai nimerit-o de 15 ori din 16. Este un record pentru tine.
Nevenindu-i să îşi creadă urechilor, Jo Ann şi-a întrerupt lucrul de mână şi s-a uitat la soţul ei.
-Larry, tu te plângi întotdeauna de faptul că greşesc seriile cecurilor pe care le înregistrez în registru. Ce-ţi veni acum să mă lauzi?
-Nu am niciun motiv special, i-a răspuns el. Doream pur şi simplu să ştii că apreciez ceea ce faci.
Jo Ann a scuturat din cap şi s-a întors la lucrul ei manual. „Ce-o fi cu el?”, s-a întrebat în sinea ei.
A doua zi, când a scris un cec pentru băcănia din care îşi făcea cumpărăturile, ea a verificat însă mai atentă dacă a notat corect seria. „De ce-mi pasă subit de prostiile astea?”, s-a întrebat din nou.
A încercat să ignore incidentul, dar bizarul comportament al lui Larry nu s-a oprit aici, ci a continuat.
-Jo Ann, a fost o cină grozavă, i-a spus el într-o seară.Apreciez sincer eforturile tale. Cred că în ultimii 15 ani ai gătit cel puţin 14.000 de mese pentru mine şi pentru copii.
Peste câteva minute:
-Uau,Jo Ann, casa arată super! Cred că munceşti din greu ca să o întreţii atât de bine.
Şi în sfârşit:
-Îţi mulţumesc, Jo Ann, pentru că eşti cea care eşti. Compania ta îmi face o mare plăcere.
Jo Ann a început să se îngrijoreze sincer. „Ce s-a întâmplat cu toate sarcasmele şi criticile lui?”, s-a întrebat ea.
Temerile ei că s-a întâmplat ceva ciudat cu soţul său i-au fost confirmate de fiica lor, Shelly, în vârstă de 16 ani, care i-a spus:
-Mamă, tata a luat-o razna. Tocmai mi-a spus că arăt bine, deşi sunt fardată cam tare şi port nişte haine care chiar şi mie mi se par deochiate. Nu este în firea lui, mamă.Ce-o fi în neregulă cu el?
Orice ar fi fost în neregulă, comportamentul lui Larry a continuat. Zi şi noapte, al a continuat să se focalizeze asupra lucrurilor pozitive, insistând asupra lor.
După câteva săptămâni, Jo Ann a început să se obişnuiască cu comportamentul neobişnuit al soţului ei, ba chiar din când în când să îi şi mulţumească. Îi făcea plăcere să ştie că eforturile ei sunt remarcate şi apreciate, dar într-o zi s-a întâmplat ceva care chiar a lăsat-o cu gura căscată.
-Aş dori să faci o pauză, i-a spus Larry. În seara aceasta am să spăl eu vasele. De aceea, te rog să laşi tigaia aceea şi să ieşi din bucătărie.
A urmat o pauză foarte lungă.
-Mulţumesc,Larry. Mulţumesc mult!
Starea de spirit a lui Jo Ann a început să se îmbunătăţească, la fel ca şi încrederea în sine, iar când şi când cei ai casei o puteau chiar auzi fredonând. Stările ei proaste de odinioară s-au rărit mult. „Sinceră să fiu, îmi cam place noul comportament al lui Larry”, s-a gândit ea.
Acesta ar putea fi sfârşitul poveştii, dar adevărul este că într-o zi s-a mai întâmplat un lucru extraordinar.
-Larry,i-a spus Jo Ann, aş vrea să îţi mulţumesc pentru că în toţi aceşti ani ne-ai asigurat tuturor pâinea şi întreţinerea. Nu cred că ţi-am spus vreodată până acum acum cât de mult apreciez acest lucru.
Larry nu i-a dezvăluit niciodată lui Jo Ann motivele dramaticei sale schimbări de comportament, oricât de mult a insistat aceasta. Se pare că acest lucru va rămâne unul din multele mistere ale vieţii. Oricum, nu mă deranjează prea mult.
Vedeţi voi, eu sunt Jo Ann.
Jo Ann Larsen,
Ştirile Deseret
extras din cartea Supă de pui pentru suflet – Jack Canfield şi Mark Victor Hansen.
Bonus: Un video despre ce poate să însemne dragostea(adevărată)
Orice om poate fi măreţ… căci orice om îşi poate sluji semenii. Nu trebuie să ai diplomă universitară pentru a-ţi oferi serviciile altora. Nu trebuie să stăpâneşti corect acordul subiectului cu predicatul pentru a ajuta pe cineva. Tot ce îţi trebuie este o inimă plină de graţie. Un suflet născut din iubire.Martin Luther King, Jr.
Într-o zi, Mark se întorcea de la şcoală, când a observat că băiatul din faţa lui s-a împiedicat şi şi-a scăpat pe jos geanta în care avea toate cărţile, două pulovere, o bâtă de baseball, o mănuşă şi un mic reportofon. Mark a îngenuncheat şi l-a ajutat pe băiat să îşi adune lucrurile împrăştiate peste tot. Dat fiind că mergeau în aceeaşi direcţie, s-a oferit să îi ducă el o parte din lucruri. Pe drum, Mark a aflat că numele băiatului era Bill, că îi plăceau jocurile video, baseball-ul şi istoria, dar avea probleme cu celelalte materii, şi că tocmai se despărţise de prietena lui.
Cei doi au ajuns mai întâi acasă la Bill, iar acesta l-a invitat pe Mark să intre şi să bea o Coca Cola. Cei doi s-au uitat la televizor, iar după-amiaza a trecut repede, sporovăind şi râzând. În final, Mark a plecat acasă. Cei doi au continuat să se vadă şi în zilele următoare după ore, au luat masa împreună o dată sau de două ori, iar în cele din urmă au absolvit clasa a zecea. În clasa a unsprezecea au nimerit împreună, iar Mark şi Bill au continuat să aibă contacte sporadice. A urmat apoi mult aşteptata clasă a 12-a, iar cu trei săptămâni înainte de absolvire, Bill l-a întrebat pe Mark dacă îi poate spune ceva.
Bill i-a reamintit cu această ocazie de ziua în care s-au cunoscut.
-Te-ai întrebat vreodată de ce aveam atât de multe lucruri la mine în acea zi? l-a întrebat el. Ei bine, îmi scosesem toate lucrurile din vestiar şi le duceam acasă, căci nu doream să las nimic în urma mea. Intenţia mea era să ajung acasă şi să mă sinucid, scop în care furasem somniferele mamei mele. După ce am petrecut însă întreaga zi discutând şi râzând cu tine, mi-am dat seama că dacă m-aş fi sinucis, aş fi ratat acele momente minunate şi multe altele care ar fi putut urma. Vezi tu, Mark, atunci când m-ai ajutat să îmi culeg lucrurile de jos în acea zi, tu ai făcut de fapt mult mai mult: mi-ai salvat viaţa.
John W. Schlatter
*extras din cartea Supă de pui pentru suflet de Jack Canfield şi Mark Victor Hansen
Dacă am fost mințiți cu privire la ipoteci, planurile 401 (k), portofoliile de acțiuni, fondurile speculative, instrumentele derivate, tranzacțiile pe bază de informații privilegiate, schemele Ponzi, valorile evaluate, ratingurile de credit și ratele variabile, de către Bear Stearns și Lehman Brothers, AIG și Citigroup, Bernie Madoff și Stanford Financial, în legătură cu invadarea Irakului și […]
Cartea sau filmul? Depinde, aș îndrăzni să răspund. Astăzi este despre ecranizarea unui roman, care s-a concretizat într-un serial de mare profunzime, cu două sezoane și cu povești de viață spuse, în taină, în acea cameră roșie. Ce știm (cu siguranță) „Serialul turcesc Destăinuri este bazat pe poveștile reale incluse în volumul În interiorul medalionului […]
Colecția NOI este despre Casă, Pământ și Om; cuprinde cărți despre mediu și despre urma pe care o lăsăm noi. Considerăm că impactul pe care o carte îl are asupra mediului înconjurător este la fel de important ca impactul ei asupra spiritului. La editarea fiecărei cărți, minimalizăm consumul de resurse naturale și alegem procesele de […]
* De duminică – Minune a Icoanei Maicii Domnului de la Mănăstirea Hadâmbu Ţi-a plăcut? Te invit: să distribui (share) sau să apreciezi (like) sau să comentezi (comment) postarea. Îți mulţumesc, Zâmbetul Soarelui!
Ingrid Baciu, ne ajută să aprofundăm conceptul de Energie și, mai ales, să conștientizăm importanța sa în raport cu destinul. Vizionare plăcută! P.S. IMPECABIL, ca întotdeauna. * Și dacă tot este sâmbătă, este iarnă și, ce să vezi, putem ajuta mai mult acele mici ființe, care ne încântă, cu glasurile lor, cu al lor colorit […]
Acest site şi materialele expuse în cadrul lui sunt protejate de legea drepturilor de autor. Este interzisă copierea şi distribuirea în orice fel a materialelor scrise publicate in cadrul acestui blog, fără acordul autorului, sau fără o menţiune bibliografică/URL site.
Zâmbetul Soarelui 
Păreri