Lacu Roșu este un lac de baraj natural, situat la poalele Munților Hașmașu Mare, în apropiere de orașul Gheorgheni, din județul Harghita. Este cel mai mare lac natural montan din România numele provenind de la Pârâul Roșu, care traversează straturi de culoare roșie, cu oxizi și hidroxizi din fier.
Pe vremea lui Ceaușescu, cele două minuni erau destinații turistice obligatorii pentru concediile prin țară.
Lacul pare întunecat și amenințător, cioturile ce ies din apă lăsând impresia că o civilizație lacustră și-a găsit sfârșitul cu numai câțiva ani înainte să treci pe acolo. Cârduri de rațe trec nestingherite pe lânga tine dacă te aventurezi cu barca pe apă. Motiv suficient să dai la râme cam 10 minute, la concurs cu măcănitoarele, cât să te depărtezi de mal și să observi civilizația de la distanță.
Lacul Roșu s-a format relativ recent, întro zi din luna iulie 1837. Atunci, după o serie de furtuni și ploi torențiale, din Muntele Ucigașu s-a desprins o bucată și a blocat pârâul Licaș, pârâul Oii si pârâul Roșu.
Martori actuali ai calamitații naturale de atunci sunt cioatele de molid rămase în apă. Reflectarea purpurie în lac a Suhardului Mic, prezența aluviunilor roșiatice aduse îndeosebi de pârâul Roșu și calcarele roșcate din jurul său i-au făcut pe ciobani să-i dea numele de Lacul Roșu.
Abia în 1857, trei turiști din Gheorgheni au poposit pe malurile sale, uimiți și fermecați de frumusețea sălbatică a priveliștei montane și a lacului. Au povestit tuturor că au descoperit un colț din paradis. De atunci, atrași de frumusețea naturală a lacului, de bogăția faunei, florei, numeroși turiști au străbătut potecile acestei regiuni.
În 1910 a început construirea drumului din Gheorgheni până la Lacul Roșu, realizat până în locul numit „Gâtul Iadului“, și numai în 1937 s-a terminat drumul care leagă Transilvania de Moldova.
Împrejurimile lacului au o faună și o floră foarte bogată, predomină pădurile de conifere în amestec cu alunul, salcia de munte, pe versanții din preajmă cresc bradul alb, paltinul și plopul de munte iar dintre animale viețuiesc râsul, capra neagră ,lupi, cerbi mistreți.
Legende
- Prima legendă spune că trăia în Lazarea o fată de o frumusețe rar întâlnită, care se numea Estera. S-a dus la târg, la Gheorgheni și acolo a întâlnit un flăcău voinic care se lua la trântă și cu ursul. Cum s-au văzut, s-au și îndrăgostit. Flăcăul a rugat fata să-i fie mireasă. Dar cununia nu s-a putut face, deoarece flăcăul a fost luat în armată. Fata îl tot aștepta, pe-nserate se ducea cu ulciorul la izvor, stătea ore în șir, în nădejdea că se va întoarce alesul inimii sale. Era întro duminică, după-amiaza, când trecând pe acolo, a fost văzută de un tâlhar, care repezindu-se la ea a ridicat-o în șa, zburând ca vântul spre Suhardul Mic, între stâncile cu o mie de fețe , unde locuia. I-a promis fetei și aur și argint numai să-l îndrăgească, dar fetei nu-i trebuia nimic. Tâlharul își pierdu răbdarea și voia să o ia în căsătorie cu sila. Estera a strigat către munți, implorându-le ajutor. Stâncile cuprinse de strigătele îndurate au răspuns cu tunete. S-a pornit o ploaie torențială măturând tot ce întâlnea în cale. Acolo au rămas, sub fărâmăturile stâncilor fata și tâlharul. Apoi s-au adunat acolo apele munților, formând Lacu Roșu (Ucigașul).
- A doua legendă spune că pe pajiștea dintre versanții munților a fost stâna Ciobanii. Aceștia, văzând apropierea furtunii, au încercat să se refugieze, dar muntele ucigaș, dărâmându-se, i-a îngropat împreună cu oile.
–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––
Dacă ţi-a plăcut, te invit: să distribui(share)sau să apreciezi(like) sau să comentezi(comment) postarea.
Mulţumesc, Zâmbetul Soarelui !
–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––
Zâmbetul Soarelui 
Păreri