Tag Archives: Ștefan Alexandrescu

Ştefan Alexandrescu – Poveste cu tâlc

30 oct.

Un asistent social merge să-și vadă unul dintre clienţi la închisoare. Tipul mai ajunsese de peste zece ori acolo, de fiecare dată din cauza prostiilor pe care le făcuse din cauza băuturii. Asistentul social e disperat, neștiind cum să-l ajute pe tip.
Se hotărăște să-i spună în faţă.

– De ce continui să bei? îl întreabă disperat.

Tipul își trece degetele prin păr, oarecum jenat.

– Nu știu. Probabil e din cauza tatălui meu. A crezut că răspunsul la fiecare problemă se afla pe fundul paharului de bere. L-am văzut că începe să bea de fiecare dată când avea probleme în viaţă, iar eu am învăţat, cred, să fac la fel ca el.

Cei doi bărbaţi au continuat să vorbească o vreme, apoi clientul menţioneză pe fratele său geamăn.

– Știi, nu l-am cunoscut niciodată pe fratele tău. spune asistentul social.

– Poate ar trebui să stau de vorbă cu el. Mi-ar putea da nişte indicii despre cum te-aş putea ajuta.

– Sigur. spuse tipul.

– Îţi dau numărul și adresa lui.

O săptămână mai târziu, asistentul social parchează în faţa unei case cochete din suburbii. Bărbatul care-i deschide ușa arată foarte îngrijit, dar, în rest, era o clonă a celui din închisoare. O soţie drăguţă îi dă cafea în timp ce doi copii cuminţi se jucau în grădină. Era și o mașină pe alee și, per ansamblu, totul sugera un cămin fericit. Bărbaţii încep să vorbească despre cel cu problema cu băutura.

– Obișnuiești să bei? întreabă asistentul social.

– Nu, niciodată. spuse bărbatul în timp ce-și bea cafeaua.

– E incredibil. spuse asistentul.

– De ce crezi că s-a întâmplat asta? Bărbatul își trecu degetele prin păr.

– Nu știu, din cauza tatălui meu, cred. El credea că răspunsul la fiecare problemă se afla pe fundul paharului de bere. L-am văzut că începe să bea de fiecare dată când avea necazuri în viaţă, iar eu am învăţat să nu fac la fel.

 

Sursa: 1

––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––-

Ţi-a plăcut? Te invit: să distribui(share) sau să apreciezi(like)  sau să comentezi(comment) postarea.

Mulţumesc, Zâmbetul Soarelui !

––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––-

Structura persuasivă a unei scrisori de dragoste

16 iun.

   Probabil că mulţi îşi doresc să afle cum să aplice tehnicile persuasiunii care funcţionează şi în arta seducţiei. Desigur, negocierea ca artă îşi are şi aici secretele ei. Multe din regulile şi tehnicile prezentate în această carte pot funcţiona la fel de bine şi pentru relaţiile dintre bărbaţi şi femei.

   Mărturisesc din propria mea experienţă şi a altora că structura pe care o prezint mai jos functionează, cu condiţia să-ţi pui în minte un obiectiv clar înainte de a o începe. O  scrisoare nu va reuşi să obţină ceea ce trebuie să obţii tu, în comunicarea faţă în faţă. În schimb, poate trezi interesul, poate explica, poate chiar atinge sufletul cititorului/cititoarei. Chiar dacă nu vei trimite niciodată scrisoarea pe care o redactezi, a-ţi aşterne pe hârtie gândurile şi emoţiile este un exerciţiu extraordinar atunci când te pregăteşti pentru o discuţie faţă în faţă, deoarece te ajută să-ţi exprimi mai bine sentimentele.

   Înainte de a scrie orice scrisoare, începe cu sfârşitul în minte: ce îţi doreşti să obţii cu această scrisoare ?

   Această structură are 5 părţi (paşi) care sunt obligatorii şi care este bine să fie cât mai echilibrate în dimensiune. Nu te aştepta să-ţi iasă din prima, în mod deosebit când o urmăreşti pentru primele dăţi. Dacă simţi nevoia, fă pauze. Mergi cu bicicleta prin oraş. Fă o tură de cartier alergând pe jos. „Emotion is motion”(Anthony Robbins). Şi fă-ţi un playlist de câteva ore cu muzică ce te inspiră!

   Scrisoarea poate să fie cât de lungă vrei. Ai grijă totuşi să nu scrii o carte! Ah, şi încă un amănunt: nu împărtăşi modelul pe care ţi-l prezint decât după ce şi-a dovedit eficienţa pentru tine!

1. Reproşuri, acuzaţii

   Ştiu, poate părea neobişnuit să începi cu asta. Şi se poate ca cel/cea care citeşte scrisoarea să se enerveze atunci când vede aşa ceva – dar dacă vei cadra frumos şi vei explica modul în care te simţi, cititorul/oarea va înţelege. În general, când îţi exprimi emoţiile, urmează această regulă: scrie de 3 ori „eu ” pentru fiecare dată când scrii   „tu„.

   De exemplu: ” Atunci când întârzii la întâlnire, eu mă simt lăsat/ă de izbelişte. Mă simt nerespectat/ă. Mi-aş dori să simt că am mai multe lucruri în viaţa mea pe care să mă pot baza.   „. Reacţionează blând/ă cu partenerul şi aspru/ă cu comportamentul. Foloseşte-ţi furia în sprijinul relaţiei, dar exprimă nemulţumirile pe care le ai.

2. Mulţumiri, exprimarea bucuriei şi a recunoştinţei

   Mulţumirea este una dintre emoţiile cele mai importante pe care le poţi exprima în relaţia cu fiecare persoană. Recunoştinţa sinceră poate să topească inimi şi să oprească războaie. Bucuria, la rândul ei, este una din cele 5 emoţii umane de bază. Fiecare din noi are nevoie să îşi exprime bucuria, iar aceasta este o formă de întărire  a comportamentelor pozitive. Cu cât vei critica mai puţin şi vei aprecia mai mult comportamentele dorite, cu atât construcţia unei relaţii poate să se realizeze mai temeinic. Găseşte zeci de lucruri pe care să le apreciezi la celălalt şi scrie-le convingător!

3. Temeri, frici, îndoieli

   Temerile de necunoscut ( apprehensions ) şi fricile de ce ştii că s-ar putea întâmpla ( fears ) reprezintă de asemenea puncte de pornire pentru alte emoţii. Ai curajul să fii vulnerabil/ă în faţa partenerului, pentru că asta inspiră încredere. Nu-ţi desconsidera fricile şi temerile, ale tale sau ale oricui altcuiva! Este important să fii curajos/oasă, dar asta nu se face prin ignorarea, minimizarea, maximizarea sau deghizarea emoţiilor ( racket, în analiza tranzacţională ), ci prin controlarea lor. Unele frici sau temeri sunt întemeiate. Altele nu. Timpul îţi va arăta aceste lucruri, dar în relaţiile interumane, e întotdeauna vorba de riscuri şi necunoscute. Este important să arăţi că îţi cunoşti aceste emoţii şi prin asta că te cunoşti pe tine, asta inspiră încredere.

4. Regrete, păreri de rău

   Aici nu este vorba despre tristeţe. Aici este vorba despre două lucruri care sunt diferite: regretele pot fi exclusiv  pentru lucruri pe care tu le-ai făcut; părerile de rău pot fi pentru lucruri pe care alţii le-au făcut, sau care s-au întâmplat pur şi simplu în afara controlului: poţi să regreţi că ai călcat pe ochelarii cuiva, dar pentru că cineva a fost lovit de un automobil, îţi pare rău ( doar dacă nu cumva tu ai fost cel/cea care conducea ). Poţi să regreţi investiţia de a cultiva un câmp, dar nu faptul că grindina ţi-a distrus recolta! 

   Aşadar, începe cu toate lucrurile care ţi-ar putea fi reproşate din orice punct de vedere, în relaţie, şi mai adaugă vreo câteva de la tine! Fă o listă completă. Pe omul care se judecă singur nu-l mai poate judeca nimeni. Continuă apoi cu lucrurile pentru care îţi pare rău, care sunt în afara controlului tău şi care vă afectează comunicarea.

5. Declararea emoţiilor şi a sentimentelor pozitive, în special a dragostei

   În cele din urmă, exprimă-ţi emoţiile şi sentimentele pozitive, care hrănesc relaţia voastră pe termen scurt şi pe termen lung. Fluturaşii în stomac, speranţele de viitor şi declaraţiile pasionale îşi au locul aici, cu amendamentul de a nu speria potenţialul interlocutor.

   În această parte a scrisorii, după ce te-ai eliberat de nemulţumiri, frici, temeri, îndoieli, regrete şi păreri de rău, poţi să îţi laşi inima să curgă către partener, în scris, cu afecţiunea pe care ai păstrat-o în suflet pentru această ocazie.

   După ce ai terminat de tehnoredactat scrisoarea, paroleaz-o şi trimite-i-o prim e-mail, cu parola prin sms. Alege o parolă inspirată, creativă şi scurtă, care trezeşte curiozitatea. Securitatea scrisorilor de dragoste a oamenilor îndrăgostiţi este întotdeauna în pericol şi nu ţi-ai dori ca toate aceste detalii personale să ajungă în mâinile cui s-ar nimeri să-i spargă  contul partenerului. Şi, înainte de toate… ai răbdare!

Structura- persuasivă-a-unei -scrisori-de -dragoste

Extras din cartea: Căile persuasiunii în negociere – Ştefan ALEXANDRESCU, capitolul XVIII.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––

Dacă ţi-a plăcut, te invit: să distribui(share)sau să apreciezi(like)  sau să comentezi(comment) postarea.

Mulţumesc, Zâmbetul Soarelui​ !

–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––

Cum poți recunoaște dacă un om nu știe ce vrea la un moment dat

10 nov.
  1. Chiar dacă primește ce afirmă că își dorește, nu este mulțumit/ă; ține minte ca literă de lege că acela care nu se mulțumește cu puține nu se va mulțumi nici cu multe;
  2. Întrebat/ă ce vrea, se eschivează sau răspunde abstract, fără nicio idee concretă; răspunde altceva decât este întrebat( exemplul ideal: Ion Iliescu);
  3. Azi îți spune ceva, mâine îți spune altceva;
  4. Renunță la o situație pentru alta, apoi regretă;
  5. Strugurii la care nu ajunge sunt mereu cei mai buni;
  6. Dă vrabia din mână pe cioara din păr;
  7. Cu cât are mai multe alternative, cu atât arată mai mult blocaj,
  8. Nu știe să explice de ce e important ceea ce spune că urmărește;
  9. Spune că nu vrea nimic;
  10. Răspunde „nu știu”,  „mai vedem”,  „mă mai gândesc”, sau  „îți răspund mai târziu”.

Atunci când nu știi ce vrei, pierzi chiar și ceea ce ai!
Cum poți recunoaște dacă un om nu știe ce vrea la un moment dat

Căile persuasiunii în negociere – Ștefan ALEXANDRESCU

––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––-

Ţi-a plăcut? Te invit: să distribui(share) sau să apreciezi(like)  sau să comentezi(comment) postarea.

Mulţumesc, Zâmbetul Soarelui !

––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––-