Zâmbetul Soarelui

Abia ce ai terminat facultatea şi,cu speranţe mari, cauţi un loc de muncă. Aşa provocare nu ai mai avut de mult. Începi să cauţi. Fie că alegi bursa locurilor de muncă, târgul de forţă de muncă, reţeaua ta de cunoştinţe, oficiile forţei de muncă, internetul sau chiar o candidatură directă la sediul unei firme, îţi sporeşti şansele de a-l găsi. Deja ai şi o idee cam ce anume ţi s-ar potrivi din toate ofertele, aşa că, treci la pasul următor. Redactezi CV-ul şi scrisoarea de intenţie, fapt care  te impulsionează şi mai mult . Iată  momentul în care începe suspansul : aplici cele două ,mai sus menţionate, şi aştepţi cu nerăbdare să fii chemat la interviu. Grea aşteptare. Dar iată că sună telefonul şi tocmai te bucuri că urmează marea întâlnire. Entuziasmul creşte. Te pregăteşti serios. Mai întâi te documentezi cu privire la firma unde vei susţine interviul. În egală măsură dai o importanţa şi îmbrăcămintei.Ai grijă să fie discretă , potrivită pentru a atrage atenţia asupra ta şi totodată să nu ofenseze.  Mai este puţin timp şi trebuie să pleci. Cu toate puse la punct şi cu optmism  porneşti spre locul unde se va desfăşura interviul. Te cuprind ceva emoţii, dar trec repede. Tu ştii că poţi. A început deja. Nu pare atât de greu.Porţi o discuţie . Multe întrebări, atât din partea ta cât şi din partea angajatorului. Schimb de informaţii se succed. Printre altele te anunţă ca  trebuie să dai şi un test . Ce poate fi aşa dificil ? Ai facut-o şi pe asta. Îţi iei la revedere politicos şi pleci spre casă. Acolo aştepţi nerăbdător răspunsul: te angajează sau nu ? Se aude telefonul. Şi da, de la capătul celălalt al firului afli că ai fost angajat. E bucurie mare. Ai reuşit.

Iată şi un exemplu din  cele mai vechi timpuri :

Etichete:angajare, BBC, cum să găseşti un loc de muncă, interviul, târg de locuri de muncă