Moartea cerebrală
Cercetat de mii de specialişti de-a lungul anilor, fenomenul morţii clinice continuã sã uimeascã prin relatãrile celor care au trecut prin acest experiment.
Firesc, dacã ne gîndim cã pentru toţi oamenii viaţa este prea scurtã, iar curiozitatea ne împinge sã încercãm aflãm ce se întîmplã dupã ce predãm ştafeta acestei vieţi. Amintirile celor care au trecut prin moartea clinicã continuã sã îi pasioneze pe parapsihologi, dar şi pe cei care vor sã-şi explice ce se întîmplã dupã moarte.
Unii dintre semenii nostri au trãit experienţe incredibile, trecând apa Styx-ului pentru câteva minute sau clipe. Relatãrile lor sunt uluitoare şi pun mintea oamenilor la încercare. Ce va fi când noi nu vom mai fi?
La limita dintre viaţã şi moarte
Hamlet i-a spus:”ţara neştiutã, de unde nimeni nu s-a întors vreodatã”, dar în zilele noastre mii de oameni din întreaga lume îl contrazic pe eroul lui Shakespeare, susţinând cã au trecut dincolo de moarte, de unde s-au întors cu poveşti fascinante. De secole, în întreaga lume s-au auzit povestirile celor ce “s-au întors din morţi”. Fascinant la ele a fost dintotdeauna faptul cã detaliile ce le leagã sunt aceleaşi, indiferent de cultura, rasa sau religia celor ce au trecut prin aceastã încercare. Parcurgerea unui tunel sau a unui spaţiu întunecat este una dintre cele mai comune experienţe, alãturi de întâlnirea cu o luminã albã sau aurie, interpretatã drept simbolul Divinitãţii. Parapsihologii au cãzut de acord în secolul trecut sã numeascã aceste fenomene “experienţe aproape de moarte” (“Near Death Experiences”, pe scurt: NDE). Potrivit rezultatelor unui sondaj efectuat de Gallup în 1982, numai în SUA la acea datã existau circa opt milioane de oameni care susţineau cã au trecut prin NDE. Specialiştii apreciazã cã numãrul acestora a urcat între timp la 13 milioane, dar experienţele de acest tip nu sunt comune doar zilelor noastre.
Tunelul, lumina si îngerii
În majoritatea cazurilor, NDE survine când cineva suferã un atac de cord sau când zace în inconştienţã pe masa de operaţii. Când îsi revin, mulţi dintre aceştia nu-şi mai amintesc nimic, dar cel puţin o treime, potrivit statisticilor întocmite de cercetãtorii fenomenului, povestesc în detaliu ce li s-a întâmplat în clipele de inconştienţã, identificând experienţa prin care au trecut cu cea a morţii. Fiecare poveste e diferitã, dar aceleaşi detalii stranii se întâlnesc în aproape toate. Cãlãtoria printr-un tunel, la capãtul cãruia se zãrea o luminã foarte puternicã, întâlnirea cu îngeri sau cu persoane apropiate care muriserã cu ceva timp înainte, trecerea în revistã a întregii vieţi, ca şi vederea propriului corp de “undeva de sus”, sunt doar câteva din elementele comune ale majoritãţii povestirilor celor ce au trecut prin NDE.
Dovezi ştiinţifice ale existenţei “vieţii de apoi”
Ani de-a rândul, relatãrile celor ce trecuserã prin NDE au fost catalogate de cãtre oamenii de ştiinţã sceptici drept halucinaţii rezultate din procesul de “oprire” a creierului, specific morţii. Aceasta pânã acum doi ani, când un grup de cercetãtori de la Universitatea din Southampton au declarat cã sunt în posesia primelor dovezi ştiinţifice ale vieţii de dupã moarte.
Echipa de cercetãtori a petrecut un an studiind pacienţii resuscitaţi în urma unui atac de cord, la spitalul din oraş. Fiecare dintre aceştia se aflaserã, pentru diferite perioade de timp, morţi, adicã fãrã puls, fãrã respiraţie şi cu pupilele fixe şi dilatate. Deşi fusese demonstrat cã şi funcţiile creierului înceteazã când se instaleazã aceste simptome, şapte dintre cei 63 de pacienţi examinaţi de cercetãtorii de la Universitatea din Southampton au susţinut cã au avut viziuni şi au trãit emoţii în timp ce erau “morţi”. Pacienţii respectivi au declarat cã în momentele de inconştienţã au fost cuprinşi de sentimente de bucurie şi împãcare, cã timpul pãrea sã treacã foarte repede şi cã simţurile le erau mai ascuţite, cã nu mai simţeau greutatea corpului, cã au întâlnit fiinţe mistice sau rude decedate şi cã au atins ceea ce numeau “punctul de la care nu mai existã cale de întoarcere”.
Mintea, independentã de creier?
Specialiştii de la Unversitatea din Southampton n-au putut oferi vreo explicaţie raţionalã sau ştiinţificã pentru rezultatele lor, dar au reuşit sã infirme teoriile savanţilor sceptici, care puneau pe seama lipsei de oxigen viziunile celor ce trecuserã prin NDE. Nici unul dintre pacienţii examinaţi de specialiştii Universitãţii din Southampton nu fusese privat de oxigen în timpul stãrii de inconştienţã.
Doctorul Sam Parnia, conducãtorul echipei de cercetãtori, se aratã convins cã mintea poate fi independentã de creier, cã acesta este doar suportul sãu material. “Creierul este necesar pentru ca mintea sã se poatã manifesta, oarecum în acelaşi mod în care televizorul ia ceea ce este esential din undele transmise prin atmosferã, transformându-le în imagini şi sunet”, a declarat doctorul Parnia. Intrigaţi de descoperirile fãcute în urma studiului, oamenii de ştiinţã de la Universitatea din Southampton au pus bazele unei organizaţii, denumitã Horizon Research Foundation, care are ca scop cercetarea fenomenului NDE. Studiile în acest domeniu tind sã devinã din ce în ce mai frecvente, în primul rînd datoritã evolutiei tehnologiei ce permite salvarea a tot mai mulţi pacienţi.
Reportaje despre rai şi iad
Printre detaliile comune ale relatãrilor celor care au trecut prin NDE se aflã şi revederea întregului fir al vieţii. Cei “întorşi din moarte” povestesc cum au retrãit evenimente majore sau comune ale vieţii pe care au dus-o, însoţite de un soi de judecatã pe seama modului în care au trãit.
De obicei, fenomenele NDE sunt caracterizate de cei care trec prin ele drept plãcute şi intense din punct de vedere emoţional. Nu toate relatãrile se referã însã doar la lumini frumoase, bucurie de nedescris şi uşurare. O parte dintre cei care au povestit ce îşi aduc aminte dupã trecerea prin NDE relateazã experienţe terifiante, cum ar fi cãderea neîntreruptã în neant sau chinurile la care au fost supuşi de demoni şi monstri. aceste povestiri au fost interpretate de mulţi ca fiind dovezi ale existenţei raiului şi iadului. Criteriile dupã care unii sunt trimişi întro parte şi alţii în cealaltã au rãmas însã foarte greu de explicat, pentru cã cei ce au avut viziuni terifiante în timpul NDE nu-şi pot explica ce au fãcut ca sã le merite.
Medicii separã “trecerea” de moartea cerebralã
“Cam toţi vãd un tunel şi luminã”. Doamna doctor Oana Marinescu de la secţia de neurochirurgie ATI ne-a explicat cã “în prezent, pe plan mondial, moartea cerebralã înseamnã o moarte ireversibilã. În aceste cazuri de revenire la viaţã este vorba de comã profundã sau stare vegetativã, din care reusesc unii sã scape. Cam toţi au aceleaşi imagini. Un tunel care duce la o luminã orbitoare, dar majoritatea nu-şi aduc aminte”.
“Nu existã scãpare din moartea cerebralã”. “Nu se poate vorbi efectiv despre revenire la viaţã când este vorba de moarte cerebralã”, ne-a declarat dr.Ioana Grintescu, medic primar şi sefa sectiei de Anestezie şi Terapie Intensivã (ATI) a Spitalului de Urgenţã din Bucureşti, spital care deţine cea mai mare secţie ATI din ţarã. “Putem vorbi despre anumite grade de comã, de stare vegetativã, dar în nici un caz de revenire dintr-o moarte cerebralã. În momentul în care creierul nu mai funcţioneazã, în maximum 5 minute încep sã moarã celulele nervoase, iar omul nu mai poate fi salvat niciodatã. Lucrez de 22 de ani în acestã profesie, dar niciodatã nu am vãzut un om sã-şi revinã din moarte cerebralã. Restul sunt legende”, ne-a declarat dr.Grintescu.
“Mulţi nu-şi mai amintesc ce s-a întîmplat cu ei”. Doctorul Liviu Tiganiuc, tot specialist în ATI a întâlnit astfel de cazuri. “Chiar luna trecutã am avut un caz, o femeie din Rîmnicu Vîlcea, în vârstã de 40 de ani. Nu mai avea activitate cardiacã. A cãzut jos la servici. A fost resuscitatã şi şi-a revenit. Dacã nu se face resuscitarea în 3-5 minute, nu mai poţi face nimic (…) Vreau sã vã spun cã din experienţa mea de 8 ani în terapie intensivã, mulţi nu-şi mai amintesc ce s-a întîmplat cu ei. Doar ce s-a întîmplat cu câteva ore înainte de accident, în rest o mare patã albã”.(…) Toţi de aici suntem foarte credincioşi, pentru cã la mijloc este vorba despre Dumnezeu. Aici vin pacienţi care nu mai au nici o şansã, iar destinul îşi spune cuvântul. La terapie intensivã este ultima staţie, ori mergi sus, adicã în spital, ori jos, la morgã.
“Tãrâmul celãlalt” a fost vizitat dus-întors şi de români
Un pensionar şi-a lãsat ciroza “dincolo”
Un pensionar bucureştean a fost în ultimii ani subiectul unui şir de întâmplãri de-a dreptul incredibile pentru medicii care l-au tratat. Bolnav de cirozã hepaticã, Ştefan Achim a fost internat în 1998 la Spitalul Fundeni, de unde însã medicii l-au externat la scurt timp, dându-i maximum şase luni de trãit. Anul acesta însã, bãrbatul şi-a sãrbãtorit cea de a 72-a aniversare, sãnãtos tun. Mai mult, Achim susţine cã a trãit şi experienţa NDE, fiind convins cã doar în urma celor ce i s-au întîmplat cît timp creierul sãu încetase sã mai funcţioneze mai este acum în viatã.
“Abia mã externasem din spital şi zãceam în pat, acasã”, îşi începe Achim povestirea. Pensionarul bucureştean spune cã era singur în camerã, când, dintr-odatã, lângã el a apãrut o umbrã neagrã. “A apãrut apoi o luminã albã, frumoasã, cu un contur de fiinţã umanã, care a alungat umbra şi m-a luat de mânã. Am ajuns într-un tunel îngust, dar luminos. Pluteam prin el, iar senzaţia care mã încerca este de nedescris. Mã simţeam atât de bine, atât de fericit, atât de împlinit, cum nu mã mai simţisem vreodatã. Am ajuns apoi la o poartã, în faţa cãreia lumina ce mã însoţea mi-a spus: “Nu! E prea devreme. Întoarce-te înapoi!”povesteste Achim. Pensionarul spune cã s-a trezit imediat dupã ce i s-a spus sã se întoarcã. “Lîngã pat era soţia mea. Stãtea în genunchi şi se ruga cu o lumânare aprinsã în mânã. Crezuse cã am murit”, spune pensionarul. Ştefan Achim spune cã s-a ridicat din pat imediat dupã ce şi-a revenit şi de atunci a început sã se simtã mai bine. A început un tratament naturist cu ceaiuri şi a tinut un regim alimentar sever, iar dupã aproape doi ani toate simptomele cirozei i-au dispãrut. “Acum nu mã mai tem de moarte”, încheie Achim.
“Mort” de bunãvoie în “Piramida lui Keops”
Informatician de meserie, braşoveanul Petre Bellu lucreazã în domeniul serviciilor funerare din 1990. Acum, el este proprietarul a trei magazine de pompe funebre din Braşov şi al unui dric. Petre Bellu mãrturiseşte cã a fost tot timpul convins cã, dupã moarte, doar corpul fizic trece în nefiinţã. El s-a supus de bunãvoie unei experienţe provocate, pentru a-şi demonstra teoria. În anul 1981, în urma unui experiment intitulat ”Piramida lui Keops”, el a atins starea de moarte aparentã. El nu vrea sã dezvãluie în ce constã şi cum se face acest experiment, deoarece îl considerã periculos.
În cele 5-10 minute ale experimentului, Petre Bellu a cãzut într-o stare asemãnãtoare cu somnul hipnotic şi i s-a împãienjenit privirea. Cînd a intrat în NDE, antreprenorul de pompe funebre braşovean spune cã a vãzut cum alerga cu vitezã foarte mare printr-un tunel întunecat, la capãtul cãruia strãlucea o luminiţã. În acelasi timp, povesteşte Bellu, starea lui era una foarte placutã. Observând cã nu îşi mai revine şi cã temperatura corpului a scãzut foarte mult, tatãl lui, care îl supraveghea, a oprit experimentul şi l-a reanimat. Petre Bellu îşi aminteşte cã trezirea a fost dureroasã, asemãnãtoare cu deşteptarea, fãrã voie dintr-un vis frumos.
O dovadã cã sufletul e nemuritor
La ieşirea din Spitalul de Urgenţã ne-am întâlnit cu preotul Mihai Crãciunescu, care slujeste la Capela Sf. Gheorghe. Amabil, acesta ne-a oferit explicaţia creştineascã. “Ieşirea din moarte clinicã este o dovadã în plus cã sufletul este nemuritor. Trupul este din pãmânt şi numai Dumnezeu hotãrãşte când vrea sã ia viaţa unui om. Conform tradiţiei, sufletul se desparte dupã 3 zile de trup. Dupã mult timp a ajuns şi ştiinţa la aceeaşi pãrere”
Cartea Tibetanã a Morţii, un strãvechi manuscris care descrie la ce anume se poate aştepta cineva dupã ce moare
Cartea Tibetanã a Morţii a fost scrisã de preoţi Lama, care au pretins, în urma exerciţiilor avansate de yoga, cã îşi amintesc ultima lor reîncarnare. Cartea spune cã în momentul morţii omul vede o luminã clarã, pe care o identificã cu simbolul Divinitãţii şi vorbeste şi de întâlnirea cu fiinţe mistice, acestea fiind doar câteva dintre asemãnãrile între descrierile din Cartea Tibetanã a Morţii şi relatãrile celor ce au trecut prin NDE.
Sursa: 1 , 2
–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––
Dacă ţi-a plăcut, te invit: să distribui(share)sau să apreciezi(like) sau să comentezi(comment) postarea.
Mulţumesc, Zâmbetul Soarelui !
–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––
Etichete:Brasov, Cartea Tibetana a Mortii, conteaza veselia, credinciosi, Dumnezeu, medici, moarte cerebrala, moarte clinica, preot, stare vegetativa, viață
Zâmbetul Soarelui 
Păreri