Zâmbetul Soarelui

Larry şi Jo Ann erau un cuplu ca oricare altul. Cei doi locuiau într-o casă obişnuită, pe o stradă oarecare. La fel ca multe alte cupluri, se străduiau şi ei să o scoată la capăt şi să îşi crească cum trebuie copiii.

Cei doi erau obişnuiţi şi  dintr-un alt punct de vedere: se certau frecvent. O bună parte din conversaţia lor consta în analiza tuturor lucrurilor rele din căsnicia lor şi în acuzaţiile reciproce pe care şi le aduceau.

Într-o zi s-a petrecut însă ceva cu totul neobişnuit.

-Ştii, Jo Ann, am un sertar magic. Ori de câte ori îl deschid, îl găsesc plin  cu lenjerie şi cu şoşete curate, i-a spus Larry. Doresc să îţi mulţumesc pentru că ai ţinut  în permanenţă sertarul plin în toţi aceşti ani.

Jo Ann s-a uitat la soţul ei pe deasupra ochelarilor.

-Ce vrei de fapt, Larry?

-Nimic. Doream doar să îţi spun că apreciez acest sertar magic.

Nu era prima dată când Lary avea un comportament ciudat, aşă că Jo Ann şi-a scos rapid incidentul din minte. Peste câteva zile, el s-a repetat însă:

-Jo Ann, doresc să îţi mulţumesc pentru că ai trecut cifrele corecte în registrul cu cheltuieli în această lună. Ai nimerit-o de 15 ori din 16. Este un record pentru tine.

Nevenindu-i să îşi creadă urechilor, Jo Ann şi-a întrerupt lucrul de mână şi s-a uitat la soţul ei.

-Larry, tu te plângi întotdeauna de faptul că greşesc seriile cecurilor pe care le înregistrez în registru. Ce-ţi veni acum să mă lauzi?

-Nu am niciun motiv special, i-a răspuns el. Doream pur şi simplu să ştii că apreciez  ceea ce faci.

Jo Ann a scuturat din cap şi s-a întors la lucrul ei manual. „Ce-o fi cu el?”, s-a întrebat în sinea ei.

A doua zi, când a scris un cec pentru băcănia din care îşi făcea cumpărăturile, ea a verificat însă mai atentă dacă a notat corect seria. „De ce-mi pasă subit de prostiile astea?”, s-a întrebat din nou.

A încercat să ignore incidentul, dar bizarul comportament al lui Larry nu s-a oprit aici, ci a continuat.

-Jo Ann, a fost o cină grozavă, i-a spus el într-o seară.Apreciez sincer  eforturile tale. Cred că în ultimii 15 ani ai gătit cel puţin 14.000 de mese pentru mine şi pentru copii.

Peste câteva minute:

-Uau,Jo Ann, casa arată super! Cred că munceşti din greu ca să o întreţii atât de bine.

Şi în sfârşit:

-Îţi mulţumesc, Jo Ann, pentru că eşti cea care eşti. Compania ta îmi face o mare plăcere.

Jo Ann a început să se îngrijoreze sincer. „Ce s-a întâmplat cu toate sarcasmele şi criticile lui?”, s-a întrebat ea.

Temerile ei că s-a întâmplat ceva ciudat cu soţul său i-au fost confirmate de fiica lor, Shelly, în vârstă de 16 ani, care i-a spus:

-Mamă, tata a luat-o razna. Tocmai mi-a spus că arăt bine, deşi sunt fardată cam tare şi port nişte haine care chiar şi mie mi se par deochiate. Nu este în firea lui, mamă.Ce-o fi în neregulă cu el?

Orice ar fi fost în neregulă, comportamentul lui Larry a continuat. Zi şi noapte, al a continuat să se focalizeze asupra lucrurilor pozitive, insistând asupra lor.

După câteva săptămâni, Jo Ann a început să se obişnuiască cu comportamentul neobişnuit al soţului ei, ba chiar din când în când să îi şi mulţumească. Îi făcea plăcere să ştie că eforturile ei sunt remarcate şi apreciate, dar într-o zi s-a întâmplat ceva care chiar a lăsat-o cu gura căscată.

-Aş dori să faci o pauză, i-a spus Larry. În seara aceasta am să spăl eu vasele. De aceea, te rog să laşi tigaia aceea şi să ieşi din bucătărie.

A urmat o pauză foarte lungă.

-Mulţumesc,Larry. Mulţumesc mult!

Starea de spirit a lui Jo Ann a început să se îmbunătăţească, la fel ca şi încrederea în sine, iar când şi când cei ai casei o puteau chiar auzi fredonând. Stările ei proaste de odinioară s-au rărit mult. „Sinceră să fiu, îmi cam place noul comportament al lui Larry”, s-a gândit ea.

Acesta ar putea fi sfârşitul poveştii, dar adevărul este că într-o zi s-a mai întâmplat un lucru extraordinar.

-Larry,i-a spus Jo Ann, aş vrea să îţi mulţumesc pentru că în toţi aceşti ani ne-ai asigurat tuturor pâinea şi întreţinerea. Nu cred că ţi-am spus vreodată până acum acum cât de mult apreciez acest lucru.

Larry nu i-a dezvăluit niciodată lui Jo Ann motivele dramaticei sale schimbări de comportament, oricât de mult a insistat aceasta. Se pare că acest lucru va rămâne unul din multele mistere ale vieţii. Oricum, nu mă deranjează prea mult.

Vedeţi voi, eu sunt Jo Ann.

Jo Ann Larsen,

Ştirile Deseret

extras din cartea Supă de pui pentru suflet – Jack Canfield şi Mark Victor Hansen.

Bonus: Un video despre ce poate să însemne dragostea(adevărată)

Sursa: 1

––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––-

Etichete:14 februarie, 24 februarie, Ce este dragostea ?, Ce este iubirea ?, Jack Canfield, Jack Canfield şi Mark Victor Hansen, Mark Victor Hansen, miniestudio, poveste cu tâlc, poveste cu tâlc despre respect şi dragoste, Poveste de Ziua Îndrăgostiţilor, Supa de pui pentru suflet, The Gift, The Gift animation, The Gift Cecilia Baeriswyl Julio Pot, zâmbetul soarelui, Ziua Îndrăgostiţilor