Arhiva | Diverse RSS feed for this section

Ziua Universală a Iei – Sânzâienele, 24 Iunie

24 iun. Ziua-Universală-a-Iei-Sânzâienele-24-Iunie

24 Iunie este o zi plină de semnificaţii. Dacă în tradiţia populară este denumită Sărbătoarea Sânzâienelor , în 2013 a primit încă un sens: Ziua Universală a Iei.
Le vom lua pe rând , pentru a discuta câteva dintre lucrurile ce le caracterizează.
Sărbătoarea Sânzâienelor
<< […] este, în tradiţia populară, un prilej de a sărbători soarele şi muncile agricole specifice verii, care începe chiar în această zi. În multe zone din ţară, se aprind focuri pe dealuri în noaptea luminată. Flăcăii se strâng seara în jurul rugurilor aprinse, învârtesc făcliile şi strigă: „Du-te soare, vino lună,/ Sânzâienele îmbună, Să le crească floarea-floare,/ galbenă, mirositoare, Fetele să o adune, să le aşeze în cunune, Să le prinda-n pălărie,/ struţuri pentru cununie, Boabele să le răstească,/ până-n toamnă să nuntească“!. Tot flăcăii, spre dimineaţă, umblă prin sat şi aruncă cununiţe de sânzâiene pe la casele unde stau fetele de măritat: „Du-te lună, vino soare,/ Că tragem la-nsurătoare,/ Cununile neursite,/ Zac sub hornuri azvârlite,/ Hai frumoaselor ce staţi,/ Zâne vreţi să rămâneţi,/ Că venim după peţit,/ Până nu v-aţi răzgândit.“ O altă strigare pe care o mai foloseau băieţii, dar prin preajma caselor unde locuiau fetele care nu prea erau pe placul lor era: „Toate slutele-s grăbite,/Toate vor să se mărite,/Cu-alde unii dintre noi,/ Feciori mândri, vai de noi,/ Că la nuntă ştim hori,/La praznice ştim prânzi,/ Şi la dragoşti şi mai şi…“

Sânziene
Sărbătoarea Sânzâienelor mai este denumită în popor şi Amuţitul Cucului. Această pasăre cântă doar trei luni pe an, de la echinocţiu de primăvară, când este sărbătorea Bunei Vestiri, sau Blagoveşteniea, până la solstiţiul de vară sau de sânziene, sărbătoarea Sfântului Ioan Botezătorul, pe 24 iunie.
Se spune în popor că dacă cucul încetează să cânte înainte de Sânzâiene, înseamnă că vara va fi secetoasă. Se spune că în noaptea de Sânzâiene (23 spre 24 iunie), se deschid porţile cerului şi lumea de dincolo vine în contact cu lumea pământeană. Cu acest prilej, în foarte multe zone din ţară se fac pomeni pentru morţi, de moşii de Sânzâiene. Noaptea de Sânzâiene este cea în care pot fi descoperite comorile ascunse, acum răsare şi floarea albă de ferigă, care aduce noroc celui care o va culege.
În unele sate, oamenii umblă cu făcliile aprinse, înconjurând casa, ogoarele, grajdurile.
Tot în ziua de Sânzâiene au loc bâlciuri şi iarmaroace, acestea fiind un foarte bun prilej pentru întâlnirea tinerilor în vederea căsătoriei. Târgurile de fete erau des întâlnite în această zi, iar printre cele mai renumite târguri care aveau loc la Sânzâiene se numără cele de la Buzău, Focşani, Buda, din judeţul Vrancea, Ipăteşti, judeţul Olt, Piteşti, Câmpulung Muscel, Cărbuneşti, judeţul Olt, Broşteni, judeţul Mehedinţi, Giurgeni, judeţul Ialomiţa) şi, cel mai cunoscut, Târgul de Fete de pe Muntele Găina. >>


Ziua Universală a Iei
O iniţiativă a celor de la LaBlouseRoumaine, care este prima comunitate online dedicată IEI şi costumului tradiţional românesc. ” La Blouse Roumaine promovează IA ca brand de ţară al României. Pe 21 ianuarie 2013, La blouse roumaine a propus ca ziua de 24 iunie 2013, Sânzâienele, să marcheze prima celebrare a IEI româneşti sub denumirea de ZIUA UNIVERSALĂ A IEI. Evenimentul s-a bucurat de un succes imens, fiind sărbătorit pe 6 continente, în peste 50 de ţări din lume.”
” Ce trebuie să facem este foarte simplu. În această zi fiecare ne vom îmbrăca într-o ie, ne vom fotografia şi vom posta imaginea ca poză de profil pe Facebook sau în orice altă reţea socială. Nu contează dacă ia pe care o purtăm este moştenită de la bunici şi străbunici sau este adaptată modern de un designer. Important este să fie albă. Nu contează dacă vă aflaţi în România, dacă sunteţi românce în strainatate sau doar fane ale feminităţii româneşti. Important e să o purtaţi cu drag. „
Dacă încă nu aveţi o IE pentru sărbătoare, vă recomand pe cele lucrate de tanti Ravecuţa Soporan. Iată un extras din povestea sa:
<< Români din diverse colțuri ale lumii își potolesc dorul de țară purtând de sărbători cămăși și ii cu flori de câmp, brodate de mâinile unei clujence din Frata. Raveca Soporan are acum aproape 60 de ani, dar a învățat să coasă, ca toate femeile de vârsta ei, pe vremea când avea doar șapte — opt ani.

Raveca-Soporan

Primul costum tradițional l-a cusut însă pentru soțul ei, de nevoie. Raveca și Samoilă Soporan erau dansatori într-un ansamblu folcloric și având de mers într-un turneu în Germania și-au dat seama că au nevoie de costume. Era pe la începutul anilor 2000, iar costumele populare nu se prea găseau de cumpărat. Știind să coasă, Raveca a luat modelul unui costum mai vechi, pe care l-a făcut însă mai colorat. Nu peste multă vreme cineva a remarcat broderia și a rugat-o să mai facă unul.
„Încet — încet am prins un pic de curaj, pentru că oamenii au apreciat ce am făcut și m-au încurajat să lucrez, apoi am început să mai și vând. Primul costum l-am făcut pentru soțul meu. Apoi am făcut unei profesoare de la o școală populară de artă, care apoi mi-a comandat și altele. Și curând am început să lucrez pentru formații”, afirmă femeia.
„Modelele le iau de pe cămeșile foarte vechi și autentice. Cămeșile le iau de prin poduri, de pe la babe. Unele chiar vin ele să mă îmbie să le iau. Chiar dacă sunt rupte, ne uităm la model, cum a fost făcută, cum e cusută. Ne inspirăm de la ele și uneori păstrăm modelul așa cum e, alteori îl mai modificăm. Trebuie să creăm și noi ceva nou. Facem o combinație între modelele vechi și ideile noastre”, spune Raveca.
De la o vreme, de când un artist tânăr pentru care a lucrat un costum i-a făcut pagină de Facebook, îi scriu din ce în ce mai mulți români plecați în străinătate. În ultimii ani a trimis cusăturile sale în America și Canada, în Anglia, Italia, Spania, Belgia, Japonia și în multe alte locuri.

Această prezentare necesită JavaScript.


>>
–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––
Dacă ţi-a plăcut, te invit să distribui(share) sau să apreciezi(like) postarea.
Mulţumesc, Zâmbetul Soarelui !
–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––

Mihail DRUMEŞ – Invitaţie la vals

21 iun. Mihail-DRUMEŞ-Invitaţie-La-Vals

Într-o după-amiază, pe când mă întorceam din oraş, am întîlnit-o pe Mihaela pe scară, aproape de locul unde o sărutasem cu două luni înainte. A încercat să mă ocolească ( parcă se temea să nu i se întâmple acelaşi lucru ) şi chiar o luă înapoi. Prea târziu! O prinsesem de mînă  şi o ţineam pe loc.

– De ce mi-ai trimis scrisorile înapoi ? am întrebat-o aspru, cu glas străin .

Ea se smuci să scape:

– Lasă-mă!

– Nu te las pînă nu-mi dai o explicaţie. Înţelegi, nu mai pot trăi aşa…

I-am spus aceste cuvinte greu, cu opintiri, iar vocea mea avea un tremur ciudat. Vorbindu-i, o fixam lacom, drept în ochi.

Mihaela, cu mîna cealaltă liberă, îşi acoperise faţa. Nu putea să-mi suporte privirile.

Intuind slăbiciunea care o cuprinsese, am muiat glasul şi i-am şoptit cald şi convingător:

– Nu simţi cît te iubesc de mult ?

Fără a mai aştepta răspunsul ei, fără să mă gîndesc că în clipa aceea ar fi putut cineva să urce  sau să coboare scările şi să ne surprindă, i-am răsturnat capul şi mi-am lipit lacom  buzele de gura ei. În sărutarea aceea am descoperit o ţară nouă, minunată, din altă planetă, pe care, anexând-o, m-am simţit stăpînul universului. Mirarea mirărilor: în loc să reacţioneze violent, aşa cum mă aşteptam, Mihaela se părăsi toată în voia mea. Nu scoase nici un cuvînt, nu făcu măcar un gest de împotrivire. Cînd i-am dat drumul, mi-a fost frică să nu se prăbuşească fără suflare. Avu, ce-i drept, şi de rîndul acesta o clipă de ameţeală şi se sprijini de balustradă. Dar îşi veni repede în fire. Se făcuse palidă, ca o moartă. Numai în ochi i-am surprins o licărire ciudată, neverosimilă, dar nici ochii nu mai erau parcă ai ei. Stelele îşi pierduseră strălucirea.  Abia atunci mă năpădi teama de a nu ne surpinde cineva. Am fugit pe scări în jos ca un hoţ, lăsînd-o acolo, buimăcită încă  de neaşteptata întâmplare.

Aşadar, se întâmplase şi minunea minunilor: cucerisem pe Mihaela. O sărutasem cu voia ei şi asta însemna capitularea. Pînă atunci fusese urcuşul: greu, anevoios, plin de trudă, obstacole, primejdii. Dar pusesem piciorul pe culme. De aici se deschidea luminişul, paradisul, fericirea.

De multe ori, în reveriile mele, cînd îmi imaginam momentul acesta, mă treceau fiori de voluptate şi-mi spuneam: „Îl voi trăi vreodată ?”

Structura persuasivă a unei scrisori de dragoste

16 iun.

   Probabil că mulţi îşi doresc să afle cum să aplice tehnicile persuasiunii care funcţionează şi în arta seducţiei. Desigur, negocierea ca artă îşi are şi aici secretele ei. Multe din regulile şi tehnicile prezentate în această carte pot funcţiona la fel de bine şi pentru relaţiile dintre bărbaţi şi femei.

   Mărturisesc din propria mea experienţă şi a altora că structura pe care o prezint mai jos functionează, cu condiţia să-ţi pui în minte un obiectiv clar înainte de a o începe. O  scrisoare nu va reuşi să obţină ceea ce trebuie să obţii tu, în comunicarea faţă în faţă. În schimb, poate trezi interesul, poate explica, poate chiar atinge sufletul cititorului/cititoarei. Chiar dacă nu vei trimite niciodată scrisoarea pe care o redactezi, a-ţi aşterne pe hârtie gândurile şi emoţiile este un exerciţiu extraordinar atunci când te pregăteşti pentru o discuţie faţă în faţă, deoarece te ajută să-ţi exprimi mai bine sentimentele.

   Înainte de a scrie orice scrisoare, începe cu sfârşitul în minte: ce îţi doreşti să obţii cu această scrisoare ?

   Această structură are 5 părţi (paşi) care sunt obligatorii şi care este bine să fie cât mai echilibrate în dimensiune. Nu te aştepta să-ţi iasă din prima, în mod deosebit când o urmăreşti pentru primele dăţi. Dacă simţi nevoia, fă pauze. Mergi cu bicicleta prin oraş. Fă o tură de cartier alergând pe jos. „Emotion is motion”(Anthony Robbins). Şi fă-ţi un playlist de câteva ore cu muzică ce te inspiră!

   Scrisoarea poate să fie cât de lungă vrei. Ai grijă totuşi să nu scrii o carte! Ah, şi încă un amănunt: nu împărtăşi modelul pe care ţi-l prezint decât după ce şi-a dovedit eficienţa pentru tine!

1. Reproşuri, acuzaţii

   Ştiu, poate părea neobişnuit să începi cu asta. Şi se poate ca cel/cea care citeşte scrisoarea să se enerveze atunci când vede aşa ceva – dar dacă vei cadra frumos şi vei explica modul în care te simţi, cititorul/oarea va înţelege. În general, când îţi exprimi emoţiile, urmează această regulă: scrie de 3 ori „eu ” pentru fiecare dată când scrii   „tu„.

   De exemplu: ” Atunci când întârzii la întâlnire, eu mă simt lăsat/ă de izbelişte. Mă simt nerespectat/ă. Mi-aş dori să simt că am mai multe lucruri în viaţa mea pe care să mă pot baza.   „. Reacţionează blând/ă cu partenerul şi aspru/ă cu comportamentul. Foloseşte-ţi furia în sprijinul relaţiei, dar exprimă nemulţumirile pe care le ai.

2. Mulţumiri, exprimarea bucuriei şi a recunoştinţei

   Mulţumirea este una dintre emoţiile cele mai importante pe care le poţi exprima în relaţia cu fiecare persoană. Recunoştinţa sinceră poate să topească inimi şi să oprească războaie. Bucuria, la rândul ei, este una din cele 5 emoţii umane de bază. Fiecare din noi are nevoie să îşi exprime bucuria, iar aceasta este o formă de întărire  a comportamentelor pozitive. Cu cât vei critica mai puţin şi vei aprecia mai mult comportamentele dorite, cu atât construcţia unei relaţii poate să se realizeze mai temeinic. Găseşte zeci de lucruri pe care să le apreciezi la celălalt şi scrie-le convingător!

3. Temeri, frici, îndoieli

   Temerile de necunoscut ( apprehensions ) şi fricile de ce ştii că s-ar putea întâmpla ( fears ) reprezintă de asemenea puncte de pornire pentru alte emoţii. Ai curajul să fii vulnerabil/ă în faţa partenerului, pentru că asta inspiră încredere. Nu-ţi desconsidera fricile şi temerile, ale tale sau ale oricui altcuiva! Este important să fii curajos/oasă, dar asta nu se face prin ignorarea, minimizarea, maximizarea sau deghizarea emoţiilor ( racket, în analiza tranzacţională ), ci prin controlarea lor. Unele frici sau temeri sunt întemeiate. Altele nu. Timpul îţi va arăta aceste lucruri, dar în relaţiile interumane, e întotdeauna vorba de riscuri şi necunoscute. Este important să arăţi că îţi cunoşti aceste emoţii şi prin asta că te cunoşti pe tine, asta inspiră încredere.

4. Regrete, păreri de rău

   Aici nu este vorba despre tristeţe. Aici este vorba despre două lucruri care sunt diferite: regretele pot fi exclusiv  pentru lucruri pe care tu le-ai făcut; părerile de rău pot fi pentru lucruri pe care alţii le-au făcut, sau care s-au întâmplat pur şi simplu în afara controlului: poţi să regreţi că ai călcat pe ochelarii cuiva, dar pentru că cineva a fost lovit de un automobil, îţi pare rău ( doar dacă nu cumva tu ai fost cel/cea care conducea ). Poţi să regreţi investiţia de a cultiva un câmp, dar nu faptul că grindina ţi-a distrus recolta! 

   Aşadar, începe cu toate lucrurile care ţi-ar putea fi reproşate din orice punct de vedere, în relaţie, şi mai adaugă vreo câteva de la tine! Fă o listă completă. Pe omul care se judecă singur nu-l mai poate judeca nimeni. Continuă apoi cu lucrurile pentru care îţi pare rău, care sunt în afara controlului tău şi care vă afectează comunicarea.

5. Declararea emoţiilor şi a sentimentelor pozitive, în special a dragostei

   În cele din urmă, exprimă-ţi emoţiile şi sentimentele pozitive, care hrănesc relaţia voastră pe termen scurt şi pe termen lung. Fluturaşii în stomac, speranţele de viitor şi declaraţiile pasionale îşi au locul aici, cu amendamentul de a nu speria potenţialul interlocutor.

   În această parte a scrisorii, după ce te-ai eliberat de nemulţumiri, frici, temeri, îndoieli, regrete şi păreri de rău, poţi să îţi laşi inima să curgă către partener, în scris, cu afecţiunea pe care ai păstrat-o în suflet pentru această ocazie.

   După ce ai terminat de tehnoredactat scrisoarea, paroleaz-o şi trimite-i-o prim e-mail, cu parola prin sms. Alege o parolă inspirată, creativă şi scurtă, care trezeşte curiozitatea. Securitatea scrisorilor de dragoste a oamenilor îndrăgostiţi este întotdeauna în pericol şi nu ţi-ai dori ca toate aceste detalii personale să ajungă în mâinile cui s-ar nimeri să-i spargă  contul partenerului. Şi, înainte de toate… ai răbdare!

Structura- persuasivă-a-unei -scrisori-de -dragoste

Extras din cartea: Căile persuasiunii în negociere – Ştefan ALEXANDRESCU, capitolul XVIII.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––

Dacă ţi-a plăcut, te invit: să distribui(share)sau să apreciezi(like)  sau să comentezi(comment) postarea.

Mulţumesc, Zâmbetul Soarelui​ !

–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––

Casa Sufletului : cea mai nobilă descriere

27 mai

Deschid, cu bucurie, fereastra Sufletului pentru a asculta adierea speranţei şi pentru a simţi parfumul timpului. Acest lucru îl fac zilnic. El, Sufletul, este mereu în căutare de esenţe de nou.

Ce face cu ele ? Mă are pe mine, Casa Sa , ce o decorează cu o imaginaţie atentă.

Ce simt Eu ? Inspiraţia Sa Mă face Să zâmbesc, Să cred în schimbare şi în nemurire.

Călătoria emoţiilor Sale jucăuşe Le transform, mai apoi,  în petale de amintiri, îmbogăţite de miresme plăcute, culese din aleea vieţii.

Aici Îmi închei nobila descriere.

Te invit şi pe tine la un tur de introspecţie subtilă!

––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––-

Ţi-a plăcut? Te invit: să distribui(share) sau să apreciezi(like)  sau să comentezi(comment) postarea.

Mulţumesc, Zâmbetul Soarelui !

––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––-

 

De la capăt

10 mart.

De-la-capăt

Există o poveste hazlie despre doi prieteni care se întâlnesc într-un bar, la o cafea. Deprimat, unul dintre ei a început să se descarce, povestind despre toate preocupările sale … munca… banii… relația cu prietena… scopul său în viață… Totul părea să îi meargă prost. Celălalt a băgat mâna în buzunar,  a scos o bancnotă de 50 de euro și i-a zis:

– Vrei această bancnotă ?

– Bineînțeles… sunt 50 de euro, cine nu i-ar vrea ?

Cel care avea bancnota în mână a strâns-o cu putere până când aceasta s-a făcut ghemotoc.

– Acum o mai vrei ?

– Sunt tot 50 de euro. Bineînțeles că îi iau și așa, dacă mi-i dai.

Prietenul a desfăcut ghemotocul, a aruncat bancnota pe jos și a călcat-o în picioare, până s-a murdărit.

– Tot o mai vrei ?

– Este oricum o bancnotă de 50 de euro, și până când nu o rupi își păstrează valoarea…

– Acum înțelegi ? Trebuie să știi, chiar dacă uneori ceva nu iese așa cum vrei tu, chiar dacă viața te îndoaie și te face ghemotoc, tu continui să fii la fel de important cum ai fost întotdeauna… Ceea ce trebuie să conteze este cât valorezi în realitate, nu cât de multe necazuri poți să ai într-un anumit moment. Apoi a pus bancnota lângă el, pe masă, iar cu un zâmbet complice a continuat: Ia-o, ține-o cu tine ca să îți amintești de acest moment atunci când nu te vei simți bine… dar trebuie să-mi dai o bancnotă nouă de 50 de euro ca să o pot utiliza cu următorul prieten care are nevoie…

 

Am găsit ca fiind potrivită această poveste pentru frumosul mesaj pe care îl duc cei de la VOLTAJ , la  Viena pentru Eurovision 2015.

Îi admir pentru campania pe care o derulează și le urez multă baftă:


Ţi-a plăcut? Te invit: să distribui(share) sau să apreciezi(like)  sau să comentezi(comment) postarea.

Îți Mulţumesc, Zâmbetul Soarelui !