Există o poveste hazlie despre doi prieteni care se întâlnesc într-un bar, la o cafea. Deprimat, unul dintre ei a început să se descarce, povestind despre toate preocupările sale … munca… banii… relația cu prietena… scopul său în viață… Totul părea să îi meargă prost. Celălalt a băgat mâna în buzunar, a scos o bancnotă de 50 de euro și i-a zis:
– Vrei această bancnotă ?
– Bineînțeles… sunt 50 de euro, cine nu i-ar vrea ?
Cel care avea bancnota în mână a strâns-o cu putere până când aceasta s-a făcut ghemotoc.
– Acum o mai vrei ?
– Sunt tot 50 de euro. Bineînțeles că îi iau și așa, dacă mi-i dai.
Prietenul a desfăcut ghemotocul, a aruncat bancnota pe jos și a călcat-o în picioare, până s-a murdărit.
– Tot o mai vrei ?
– Este oricum o bancnotă de 50 de euro, și până când nu o rupi își păstrează valoarea…
– Acum înțelegi ? Trebuie să știi, chiar dacă uneori ceva nu iese așa cum vrei tu, chiar dacă viața te îndoaie și te face ghemotoc, tu continui să fii la fel de important cum ai fost întotdeauna… Ceea ce trebuie să conteze este cât valorezi în realitate, nu cât de multe necazuri poți să ai într-un anumit moment. Apoi a pus bancnota lângă el, pe masă, iar cu un zâmbet complice a continuat: Ia-o, ține-o cu tine ca să îți amintești de acest moment atunci când nu te vei simți bine… dar trebuie să-mi dai o bancnotă nouă de 50 de euro ca să o pot utiliza cu următorul prieten care are nevoie…
Am găsit ca fiind potrivită această poveste pentru frumosul mesaj pe care îl duc cei de laVOLTAJ , la Viena pentru Eurovision 2015.
Îi admir pentrucampaniape care o derulează și le urez multă baftă:
Ţi-a plăcut? Te invit: să distribui(share) sau să apreciezi(like) sau să comentezi(comment) postarea.
Un subiect de mare actualitate se poate considera şi modul de trai al românilor. Cred că pretutindeni această discuţie este de un real interes. Cum pot face să trăiesc mai bine ? Eu ca persoană, cei apropiaţi şi tot aşa ajungând să-ţi pese de întreaga suflare românească. Idei multe , păreri contradictorii, dar în aceeaşi măsură potrivite pentru dezvoltarea României. Fie că necesită o creştere economică, o modernizare a principiilor şi totodată a infrastructurii e oarecum dificil. Marile decizii nu vin de la populaţia de rând ci acolo la puterea de sus. Aici mă refer bineînţeles la politicieni. Cei cu dragoste de ţară şi gata mereu să ajute. Să fie oare adevărat ? Mă întreb ce înseamnă pentru unii banul şi îmi vin în minte diverse răspunsuri. Dacă el te conduce atunci normele tale morale au un semn de exclamare. Până la urmă politicienii ce preferă ? Sigur aici las liber …
Ce ţară era România înainte de ’89 şi cum arată acum…. Deplorabil… Aş începe cu ceva ce consider important : lipsa locurilor de muncă. Cum se explică faptul că termini o facultate şi nu ai unde să te angajezi. Sau găseşti ceva dar salariul e mizerabil. Comparativ cu situaţia actuală ,înainte totul se asigura, se planifica. Ai finalizat studii de specialitate ai un post asigurat. Nimeni nu rămânea fără servici.
E adevărat că funcţionau diverse uzine, întreprinderi iar mediul era propice. Acum s-a distrus în mare măsură totul. Rămân simple amintiri şi locuri pe unde încă mai resimţi aerul de trudă şi în acelaşi timp încărcat de bucuria unei experienţe favorizante.
Sistemul politic românesc este văzut ca fiind defect. Se caută vinovaţi. Da de la şcoală porneşte, acolo nu i-a învăţat, nu ştiu, profesoriisunt de vină…. Foarte cunoscut sună, dar cât de real este ? Pentru a te conduce în viaţă nu ai nevoie de o anumită ecuaţie sau o expresie anume, ai nevoie doar de caracter. Se ştie că dacă preferi să fii cinstit şansele tale de reuşită se cam minimizează. Corupţia este un factor cunoscut şi comentat mai mereu. Tu pleci ca o persoană simplă, dar influenţa de grup sau sistem te face să reacţionezi ca atare. Te adaptezi şi readaptezi. În acest context e greu pentru România să ofere untrai mai bun.
Violenţa, în sens generic, semnifică utilizarea forţei şi a constrângerii de către un individ, grup sau clasă socială, în scopul impunerii propriei voinţe asupra altora. Amploarea violenţei în familie constituie una dintre cele mai grave probleme sociale cu care se confruntă societăţile contemporane, inclusiv România.
Înainte de a discuta despre acest subiect, vă rog, urmăriţi acest video :
Violenţa „domestică” se manifestă în diferite moduri: maltratarea partenerului, abuzul, molestarea copiilor, agresiuni verbale, vătămare corporală şi multe altele. Groaznic, părerea mea. Nemulţumirile tale le foloseşti ca armă împotriva celor dragi. Fie că eşti influenţat de consumul excesiv de alcool, lipsa banilor sau chiar un oarecare simţ de disconfort faţă de cei din jurul tău, tot ceea ce se petrece ulterior este dramatic. Nu poţi să te stăpâneşti şi parcă transformi totul întrun scenariu greu de digerat de societate. Unii aleg să se vindece de acest viciu, alţii continuă la nesfârşit , până comit o tragedie. Cei care sunt puşi în postura agresatului ori acceptă tacit acest „tratament” ori iau măsuri. Alertează organismele specializate de apărare, participă la acţiuni de educare pentru a învăţa cum să evadeze din coşmar. Valabil şi pentru agresori participarea la astfel de întâlniri de socializare în care să-şi depăşească forţa care îi menţine întro stare derizorie.
Mă gândesc că, poate, cel mai bine ar fi ca violenţa să nu fie niciodată tolerată. Să nu se uite că acel comportament pe care îl vede copilul în familie îl imită foarte bine spre mai departe. Ar fi drastic dacă s-ar promova doar violenţă.
Când Prince m-a privit în ochi, nu știu dacă se concentra asupra mea, a femeii care a leșinat, a bărbatului de lângă ea sau asupra altcuiva. Și nici nu conta. Conexiunea individuală era atât de puternică încât toți eram hipnotizați. Această tehnică – să te conectezi cu mulți conectându-te cu o singură persoană – reprezintă […]
Margaret și-a repetat povestea asta de nenumărate ori în gând, ca nu cumva să o uite. A fost odată ca niciodată, în Rusia, o poetă căreia i s-a interzis să mai scrie vreun vers. Dar în locul tăcerii, ea a ales focul. Noapte de noapte, scria versuri pe bucățele de hârtie, șlefuindu-le la perfecțiune, memorându-le. […]
Nu trăi doar pentru tine, Nu ești singur pe pământ, Numai faptele știi bine, Te vor duce la mormânt! * N-o să ai drept întrebare Ce mașină ai condus, Ci în ea, din întâmplare, Câți sărmani picioru-au pus? * Domnul n-o să vrea să știe Despre marea ta avere, Ci din ea, ce bucurie Ai […]
Sentimentul valorii personale își are rădăcinile în iubire și în sentimentul apartenenței, iar una dintre cele mai bune modalități de a le arăta copiilor că-i iubim necondiționat este să ne asigurăm că știu că aparțin familiei noastre. Sună ciudat, dar e vorba de o problemă importantă, uneori de-a dreptul dureroasă pentru copii. La pagina 164, […]
Un om avea un diamant, despre care își amintea că odată a fost foarte frumos, dar care de-a lungul anilor s-a acoperit de atâta praf și mizerie, încât acum arăta ca o piatră oarecare. Și atât de urât i se părea, că nu-l arăta nimănui. Dar într-o zi i-a venit o idee: a luat un […]
Acest site şi materialele expuse în cadrul lui sunt protejate de legea drepturilor de autor. Este interzisă copierea şi distribuirea în orice fel a materialelor scrise publicate in cadrul acestui blog, fără acordul autorului, sau fără o menţiune bibliografică/URL site.
Păreri