Arhiva | Un gând, o vorbă bună RSS feed for this section

Darul delfinului

7 iul.

 

darul-delfinului

Înotam sub apă, la o adâncime de peste 10 metri. Ştiam că nu ar fi trebuit să merg atât de departe, dar eram o foarte bun înotătoare, aşa că am riscat. Curentul nu era foarte puternic, iar apa era caldă, limpede şi atrăgătoare. Când mi s-a pus un cârcel, mi-am dat seama câtde prosteşte am procedat. Nu mă simţeam foarte speriată, dar cârceii sau înmulţit, îndeosebi în zona stomacului. Am încercat să îmi dau jos centura de la brâu, dar nu am reuşit. Am început să mă scufund şi să devin cu adevărat speriată, fapt care mi-a paralizat orice mişcări. Am privit cadranul ceasului de măsurare a aerului din rezervor şi am constatat că nu mai aveam prea mult. Am încercat să îmi masez abdomenul. Nu purtam costum de scafandru, dar nici nu mă puteam îndrepta, aşa că nu-mi puteam masa muşchii cuprinşi de cârcei.

M-am gândit : „ Nu pot muri aşa! Mai am multe lucruri de făcut!” Mi se părea ridicol să mor în acest fel, fără să ştie nimeni de mine. De aceea, am strigat în sinea mea: „Ajutor! Vă rog, oricine mă aude!

Nu eram deloc pregătită pentru ceea ce s-a întâmplat în continuare. Am simţit că mă atinge ceva de la spate, chiar sub subsoară. „O, nu, m-am gândit. Rechini!” Eram terorizată. Cineva părea să mă ridice însă la suprafaţa apei, ca şi cum m-ar fi tras de braţ. Cu privirea perferică am văzut atunci un ochi. Avea cea mai minunată privire din câte mi-aş fi putut imagina. Uitându-mă la el, am ştiut că sunt în siguranţă.

Am continuat să mă ridic la suprafaţă, cu aripioara lui dorsală sub subsoara mea şi îmbrăţişându-l strâns. M-am relaxat complet şi l-am îmbrăţişat de-a dreptul. Simţeam că animalul îmi transmite o stare de siguranţă şi că mă vindecă în timp ce mă ridică la suprafaţă. Cârceii mei au dispărut odată cu relaxarea care m-a cuprins, aşa că am rămas cu convingerea absolută că delfinul ma vindecat.

După ce m-a scos la suprafaţă, a continuat să mă împingă către mal. M-a condus până la o apă atât de puţin adâncă încât am început să mă tem să nu eşueze la ţărm, aşa că l-am împins la rândul meu în apa mai adâncă. A rămas acolo, privindu-mă ca să vadă dacă mă simt bine.

Mi s-a părut că am primit o a doua şansă în viaţă. Mi-am scos centura de greutate şi rezervorul de oxigen, apoi restul costumului şi m-am întors în apă, complet goală, pentru a fi alături de acel delfin. Mă simţeam uşoară, liberă şi vie, şi nu îmi doream altceva decât să mă joc în apă şi să mă bucur de acea libertate. Delfinul m-a dus din nou în larg şi a început să facă giumbuşlucuri alături de mine. Cu această ocazie, am observat că ceva mai departe se afla o întreagă colonie de delfini.

După o vreme m-a readus la ţărm. Eram deja foarte obosită, pe punctul de a leşina, aşa că s-a asigurat că sunt în siguranţă în apa puţin adâncă de lângă mal. Apoi s-a întors în lateral,astfel încât să mă poată privi cu un ochi. Am rămas astfel foarte mult timp , într-o stare aproape de transă. Imagini din trecut îmi treceau prin minte. Apoi delfinul a scos un sunet ascuţit şi s-a întors la fraţii lui. În scurt timp au dispărut din vedere.

Elizabeth Gawain

darul--delfinului

Extras din cartea : Supă de pui pentru suflet – Jack Canfield şi Mark Victor Hansen

–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––

Dacă ţi-a plăcut, te invit: să distribui(share)sau să apreciezi(like)  sau să comentezi(comment) postarea.

Mulţumesc, Zâmbetul Soarelui​ !

–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––

 

Cele patru lucruri, care contează cel mai mult

1 iul. Cele patru lucruri, care contează cel mai mult

Un medic din Statele Unite ale Americii, dr. Ira Byock, a lucrat foarte mult cu bolnavi în faza terminală şi a descris experienţele şi concluziile sale în două cărţi devenite best-seller- uri. Una dintre ele se numeşte The Four Things that Matter Most (Cele patru lucruri, care contează cel mai mult) şi se referă la cele mai frecvente declaraţii pe care bolnavii le fac celor apropiaţi pe patul de moarte. Acestea sunt:
IARTĂ-MĂ
TE IERT
MULŢUMESC
TE IUBESC
Dr. Ira Bylock consideră că nu trebuie să ajungem pe patul de moarte, pentru a folosi aceste declaraţii care, în opinia sa, au un potenţial imens în a ne vindeca relaţiile şi în a ne transforma profund viaţa.Unele studii ştiinţifice au arătat că actele de bunătate au ca rezultat beneficii semnificative, inclusiv în sănătatea fizică.

Dragostea şi bunătatea generează oxitocină în organism, care este denumit şi „hormonul dragostei” fiind prezent în cantităţi mari în timpul acelor îmbrăţisări pline de tandreţe şi iubire. Este acel flux care străbate întreg organismul în acele momente. De asemenea, există un nivel ridicat la mamele care îşi privesc cu dragoste nou-născutul, care abia şi-a făcut apariţia în planul fizic.
Oxitocina este asociată cu generozitatea, cu nivelul de creştere a încrederii, reduce frica şi anxietatea, îi determină pe oameni să vadă viaţa într-o lumină pozitivă, socializează cu uşurinţă şi au un grad mai mare de empatie unii faţă de alţii. Oxitocina se produce când ai un sentiment de iubire şi de legătură cu o persoană, sau mai poate fi generat în timpul intimităţii fizice.

Există o serie întreagă de metode naturale pentru a creşte oxitocina în organism, cum ar fi: vizionarea unui film “de suflet”, o expresie emoţională, primirea unui masaj de calitate, sprijinirea unui iubit/iubite, îmbrăţişări fără număr, şi chiar plimbarea unui animal de companie.
Rezultate excepţionale în producerea oxitocinei o au meditaţiile zilnice sau un timp de relaxare în iubire şi compasiune. Intră în contact cu stima şi dragostea, pentru tine, pentru alţii şi pentru toată lumea. Poţi extinde această dragoste şi compasiune chiar şi pentru oamenii care îţi displac, cu care eşti în conflict, dispreţ sau dezacord, pentru o vindecare prin rezonanţă.
Bunătatea în cuvinte creează încredere. Bunătatea în gândire creează profunzime. Dragostea este izvorâtă din bunătate.
Iubirea poate vindeca lumea, iar iertarea este catalizatorul care permite acest lucru” (John Gray)
Se ştie la ora actuală că lipsa iertării – care este sinonimă cu cramponarea de teamă, de mânie şi de durere – are un impact măsurabil asupra corpului nostru. Emoţiile negative asociate cu ea dau naştere unor tensiuni care ne afectează funcţionarea organismului. Absenţa iertării este un factor care înrăutăţeşte starea noastră de sănătate (sistemul imunitar, inima, circulaţia sângelui, creierul şi toate organele). Neiertarea înseamnă boală.
Noi suntem singurii responsabili pentru propria noastră fericire” (Gerald Jampolski)
Iertarea înseamnă să vezi Lumina lui Dumnezeu în toţi oamenii, indiferent de comportamentul lor.
Iertarea este cel mai puternic remediu vindecător din câte există. Iertarea este un proces continuu, nu o activitate pe care o practicăm o dată sau de două ori.
Este imposibil să ierţi partial. Acest tip de iertare nu funcţionează. Iertarea trebuie să fie deplină. În caz contrar, ea nu există deloc.
Legile Armoniei sunt legile cele mai importante ce există în univers….armonia este cea mai bună armă împotriva bolii.” (Omraam Mikhael Aivanhov)

Aminteşte-ţi:
iubeşte-te pe tine
iubeşte-i pe ceilalţi
iartă şi fii sănătos
trăieşte în armonie


Ţi-a plăcut? Te invit: să distribui(share) sau să apreciezi(like) sau să comentezi(comment) postarea.

Îți mulţumesc, Zâmbetul Soarelui !


 

Ce este viaţa ?

17 iun.


Într-o frumoasă zi de vară, pe la ora prânzului, se făcu mare linişte în parc. Păsările se odihneau liniştite în umbra copacilor.
O vrabiuţă îşi scoase capul de sub aripă şi întrebă: “Ce este viaţa?”

Toţi cei din jur au fost surprinşi de această întrebare grea.

  • Un trandafir tocmai înflorea, deschizându-şi petalele. El spuse: “Viaţa este o deschidere!”
  • Fluturele, care tocmai se odihnea pe una dintre petalele trandafirului după ce zburase de la o floare la alta, îi răspunse: “Viaţa este libertate şi fericire!”
  • O păpădie simţi vântul atingând-o în joacă şi spuse temătoare: “Viaţa este risipire, da, doar risipire…”
  • Jos, pe pământ, o furnică trăgea după sine un pai de grâu de zece ori mai mare decât ea. Când auzi un asemenea lucru se opri, îşi trase sufletul şi spuse: “Viaţa nu este decât trudă şi muncă!”
  • Poate că ar fi început să se certe dacă nu ar fi venit o ploaie fină care şopti: “Viaţa este formată din lacrimi, doar din lacrimi!”
  • Deasupra ei plutea plin de maiestate un vultur care, de acolo de sus, spuse: “Viaţa este o năzuinţă spre înalt!”
  • Apoi veni noaptea. Dupa un timp, un om mergea acasă pe aleile goale. Venea de la o petrecere şi se gândea… “Viaţa este o continuă căutare a fericirii şi o înlanţuire de decepţii!”
  • După lunga noapte veniră în sfârşit şi zorii dimineţii, care spuseră: “Aşa cum noi suntem începutul zilei care vine, la fel viaţa este începutul veşniciei…”

Mă întreb cum ai răspunde dacă te-aş întreba: “Pentru tine, ce este viaţa?

Surse: 1

Casa Sufletului : cea mai nobilă descriere

27 mai

Deschid, cu bucurie, fereastra Sufletului pentru a asculta adierea speranţei şi pentru a simţi parfumul timpului. Acest lucru îl fac zilnic. El, Sufletul, este mereu în căutare de esenţe de nou.

Ce face cu ele ? Mă are pe mine, Casa Sa , ce o decorează cu o imaginaţie atentă.

Ce simt Eu ? Inspiraţia Sa Mă face Să zâmbesc, Să cred în schimbare şi în nemurire.

Călătoria emoţiilor Sale jucăuşe Le transform, mai apoi,  în petale de amintiri, îmbogăţite de miresme plăcute, culese din aleea vieţii.

Aici Îmi închei nobila descriere.

Te invit şi pe tine la un tur de introspecţie subtilă!

––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––-

Ţi-a plăcut? Te invit: să distribui(share) sau să apreciezi(like)  sau să comentezi(comment) postarea.

Mulţumesc, Zâmbetul Soarelui !

––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––-

 

De la capăt

10 mart.

De-la-capăt

Există o poveste hazlie despre doi prieteni care se întâlnesc într-un bar, la o cafea. Deprimat, unul dintre ei a început să se descarce, povestind despre toate preocupările sale … munca… banii… relația cu prietena… scopul său în viață… Totul părea să îi meargă prost. Celălalt a băgat mâna în buzunar,  a scos o bancnotă de 50 de euro și i-a zis:

– Vrei această bancnotă ?

– Bineînțeles… sunt 50 de euro, cine nu i-ar vrea ?

Cel care avea bancnota în mână a strâns-o cu putere până când aceasta s-a făcut ghemotoc.

– Acum o mai vrei ?

– Sunt tot 50 de euro. Bineînțeles că îi iau și așa, dacă mi-i dai.

Prietenul a desfăcut ghemotocul, a aruncat bancnota pe jos și a călcat-o în picioare, până s-a murdărit.

– Tot o mai vrei ?

– Este oricum o bancnotă de 50 de euro, și până când nu o rupi își păstrează valoarea…

– Acum înțelegi ? Trebuie să știi, chiar dacă uneori ceva nu iese așa cum vrei tu, chiar dacă viața te îndoaie și te face ghemotoc, tu continui să fii la fel de important cum ai fost întotdeauna… Ceea ce trebuie să conteze este cât valorezi în realitate, nu cât de multe necazuri poți să ai într-un anumit moment. Apoi a pus bancnota lângă el, pe masă, iar cu un zâmbet complice a continuat: Ia-o, ține-o cu tine ca să îți amintești de acest moment atunci când nu te vei simți bine… dar trebuie să-mi dai o bancnotă nouă de 50 de euro ca să o pot utiliza cu următorul prieten care are nevoie…

 

Am găsit ca fiind potrivită această poveste pentru frumosul mesaj pe care îl duc cei de la VOLTAJ , la  Viena pentru Eurovision 2015.

Îi admir pentru campania pe care o derulează și le urez multă baftă:


Ţi-a plăcut? Te invit: să distribui(share) sau să apreciezi(like)  sau să comentezi(comment) postarea.

Îți Mulţumesc, Zâmbetul Soarelui !