Gândul: Ai aflat ce înseamnă a iubi?
Inima: Da… A durut ceva, a luat ceva timp dar am aflat. Iubeşti atunci când tu îţi afli rostul pe pământ şi toate în jurul tău au un rost, au frumuseţe, au strălucire.
Gândul: Nu pari veselă când spui că ai aflat. De ce?
Inima: Pentru că drumul nu a fost uşor. Şi pământul pe care am călcat a fost uneori arid, îngheţat, răscolit de nou mormânt…Dar câteodată am fost înconjurată de soare şi de culori minunate…
Gândul: Dar ce rost are iubirea? Doar ca să ne descopere nouă un rost?
Inima: Nu… Iubirea are rosturile ei, cum ar fi să ne dea glasul să cântăm, nebunia de a dansa de unul singur, curajul spre a-l atinge pe celălalt, să ne descopere visul, speranţa, teama, dorinţa, să ne dezvolte creativitatea de a ne rosti sentimentele amintite, să ne cucerească timpul spre a-i nu mai simţi prezenţa ci doar lipsa…. Iubirea are rosturile ei, multe dintre ele negrăitoare.
Gândul: Dar oamenii de ce au nevoie de iubire?
Inima: Eu am avut nevoie de iubire pentru că altfel nu îmi găseam lumina să înfloresc, căldura să cresc şi puterea să mă înalţ. Oamenii… nu ştiu, fiecare iubeşte dintr-un motiv personal.
Gândul: Ce pierzi când iubeşti? Regreţi ceea ce pierzi?
Inima: Liniştea. Iar pentru că liniştea înseamnă moarte, nu regret. Îmi place agitaţia şi frământarea clipelor când nu ştiu dacă sunt iubită, când îmi e dor, când caut să dăruiesc celui drag tot ce e mai bun… Toată nebunia de a realiza din fulgi ceva solid!
Gândul: Cât timp ai nevoie de iubire?
Inima: Viaţa întreagă. Pentru că altfel rămân fără vlagă…
Gândul: Dar ai suferit când ai iubit…De ce să mai iubeşti iar? De ce să suferi iar?
Inima: E păcat să te ofileşti … Şi apoi, după ce ai gustat savoarea iubirii faci totul să te întorci iar la ea, la starea de deplinătate a zilei. Crede-mă, merită să fii mereu îndrăgostit!
Gândul: De ce atâta romantism? O risipă de bani…
Inima: Oricât de scump ar fi un medicament sau o operaţie se fac mii de eforturi pentru ca persoana bolnavă să primească ajutor, chiar dacă nu există certitudinea vindecării fără alte efecte secundare. Dacă s-ar putea vedea cu ochii cât suferă o inimă din lipsă de tandreţe şi de pasiune atunci cu siguranţă am cheltui mult mai mult în acest sens, mai ales pe mai multă atenţie, mai mult devotament, mai multă emoţie.
Gândul: Adică romantism înseamnă tandreţe şi pasiune?
Inima: Da, înseamnă să te implici cu ardoare, cu patos în tot ceea ce faci. O atingere să fie ca ruga, un sărut ca o împlinire…Iar a face dragoste să fie ca o minune. A fi romantic nu înseamnă să cumperi ceva, ci să daruieşti ceva. Orice lucru dăruit cu emoţie devine un cadou nepreţuit.
Gândul: Mă faci să cred că iubirea merită să existe…
Inima: Şi cum să crezi altfel când eu mă-nvalui cu dor?!
––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––-
Ţi-a plăcut? Te invit: să distribui(share) sau să apreciezi(like) sau să comentezi(comment) postarea.
Mulţumesc, Zâmbetul Soarelui !
––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––-
Zâmbetul Soarelui 
Păreri