Arhiva | Universul credinței RSS feed for this section

𝐏𝐞𝐥𝐞𝐫𝐢𝐧𝐢𝐢 𝐬𝐮𝐧𝐭 𝐚ş𝐭𝐞𝐩𝐭𝐚ţ𝐢 𝐥𝐚 𝐡𝐫𝐚𝐦𝐮𝐥 𝐌ă𝐧ă𝐬𝐭𝐢𝐫𝐢𝐢 𝐇𝐚𝐝â𝐦𝐛𝐮

1 sept.

„Î𝐧 𝐜𝐚𝐥𝐞𝐧𝐝𝐚𝐫𝐮𝐥 𝐁𝐢𝐬𝐞𝐫𝐢𝐜𝐢𝐢 𝐎𝐫𝐭𝐨𝐝𝐨𝐱𝐞 𝐞𝐬𝐭𝐞 𝐬𝐞𝐫𝐛𝐚𝐭ă 𝐩𝐞 𝟖 𝐬𝐞𝐩𝐭𝐞𝐦𝐛𝐫𝐢𝐞 𝟐𝟎𝟐𝟒, 𝐍𝐚ş𝐭𝐞𝐫𝐞𝐚 𝐌𝐚𝐢𝐜𝐢𝐢 𝐃𝐨𝐦𝐧𝐮𝐥𝐮𝐢. 𝐂𝐮 𝐚𝐜𝐞𝐬𝐭 𝐩𝐫𝐢𝐥𝐞𝐣, 𝐛𝐢𝐬𝐞𝐫𝐢𝐜𝐚-𝐦𝐨𝐧𝐮𝐦𝐞𝐧𝐭 𝐚 𝐌ă𝐧ă𝐬𝐭𝐢𝐫𝐢𝐢 𝐇𝐚𝐝â𝐦𝐛𝐮 𝐝𝐢𝐧 𝐣𝐮𝐝𝐞ţ𝐮𝐥 𝐈𝐚ş𝐢 îş𝐢 𝐯𝐚 𝐬𝐞𝐫𝐛𝐚 𝐡𝐫𝐚𝐦𝐮𝐥. 𝐒𝐟â𝐧𝐭𝐚 𝐋𝐢𝐭𝐮𝐫𝐠𝐡𝐢𝐞 𝐯𝐚 𝐟𝐢 𝐨𝐟𝐢𝐜𝐢𝐚𝐭ă 𝐝𝐞 𝐜ă𝐭𝐫𝐞 𝐏𝐫𝐞𝐚𝐬𝐟𝐢𝐧ţ𝐢𝐭𝐮𝐥 𝐏ă𝐫𝐢𝐧𝐭𝐞 𝐍𝐢𝐜𝐡𝐢𝐟𝐨𝐫 𝐁𝐨𝐭𝐨şă𝐧𝐞𝐚𝐧𝐮𝐥, 𝐄𝐩𝐢𝐬𝐜𝐨𝐩-𝐯𝐢𝐜𝐚𝐫 𝐚𝐥 𝐀𝐫𝐡𝐢𝐞𝐩𝐢𝐬𝐜𝐨𝐩𝐢𝐞𝐢 𝐈𝐚ş𝐢𝐥𝐨𝐫, 𝐚𝐥ă𝐭𝐮𝐫𝐢 𝐝𝐞 𝐮𝐧 𝐬𝐨𝐛𝐨𝐫 𝐝𝐞 𝐩𝐫𝐞𝐨ţ𝐢 ş𝐢 𝐝𝐢𝐚𝐜𝐨𝐧𝐢.

Biserica „Naşterea Maicii Domnului” a Mănăstirii Hadâmbu dateză din anul 1659, când voievodul Gheorghe Ghica (1658-1659) i-a dăruit boierului grec Iani Hadâmbu, fost chelar, un loc „în pădurea Iașilor, la Dealul Mare”, pentru a construi o biserică cu hramul „Nașterii Preacinstitei și Născătoarei de Dumnezeu”. Între 1937-1938, preotul Octavian Zmău din Roman a pictat două icoane ale Maicii Domnului cu Pruncul, pe care le-a închinat, ca danie, Mănastirii Hadâmbu. În perioada celor treizeci de ani de părăsire a Bisericii, odoarele au fost închise într-o ladă. În 1990, odoarele au fost așezate cu cinste în Biserică, dupa noua sfințire a acesteia, iar cațiva ani mai târziu li s-a făcut ferecătura de aur și de argint. Icoana a fost donata Schitului din Dealul Mare, cum este cunoscută Mănăstirea Hadâmbu, de ieromonahul Iov Mazilu, egumenul acestui schit. După 1990, prin purtarea de grijă a Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, în vremea arhipăstoririi ca Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei, după 30 de ani de uitare, Mănăstirea Hadâmbu a fost reînfiinţată, odată cu venirea arhimandritului Nicodim Gheorghiţă, stareţul aşezării monahale.”

Ţi-a plăcut? Te invit: să distribui (share) sau să apreciezi (like) sau să comentezi (comment) postarea.

Îți mulţumesc, Zâmbetul Soarelui!

Etichete:

Trăia odată într-o căsuţă

4 aug.

Trăia odată într-o căsuţă
O mamă cu băiatul ei
Şi se bucura biata mamă
Că era lângă fiul ei
Sărmana fiind credincioasă
Spunea băiatului mereu
De-a lui Iisus jertfire sfântă
De patima şi chinul Său.

***

Astfel crescu baiatul mare
Cu mare teamă de păcat
Spunea la toţi cu îndrăzneală
Că, dacă crezi, vei fi iertat
Ah, cât era de fericită
Mămica lui când îl vedea
Că-n fiecare zi băiatul
Cânta mereu şi se ruga.

***

Dar când el se făcu mai mare
Spunea mămicii cu dispreţ,
M-am plictisit, eu plec în lume
Sunt tânăr, vreau să mă distrez.
Îndată plânge biata mamă
Ca să rămână lângă ea
Şi în zadar ea îl rugă frumos
Ca să rămână credincios.

***

În fiecare zi băiatul
Cu lumea el îşi petrecea
La mama lui ce plânge întruna
El nicidecum nu se gândea.
Iar mama lui îl roagă întruna
Zi şi noapte, tot mereu
Şi avea încredere sărmana
Că Domnul o va asculta.

***

Dar într-o zi fiind bolnavă
Zăcea în pat şi se ruga
La bal să nu se ducă seara
Şi să vegheze lângă ea.
El nici măcar nu vrea s-asculte
Şi-a plecat nepăsător
Căci nu voia ca să rămână
De râsul prietenilor.

***

Şi-a plecat o noapte-ntreagă
La mama lui nici nu gândea
Că a rămas plângând sărmana
Când a plecat de lângă ea.
Când se întoarse el acasă
Mămica lui îl părăsi
Şi-i zise: Sărut mâna, mamă
Dar ea nu mai putu vorbi.

***

S-apropie uşor de pat
Şi o priveşte mai atent
Şi iată că pe pieptul mamei
Observă că-i un bilet.
Şi când desface el biletul
Citeşte ce e scris în el:
„Te-am părăsit, eu plec la Tatăl
Doresc să ne întâlnim la cer.”

***

Strângând, băiatul sărută
Braţele care l-au purtat
Din fragedă copilărie
Şi ce cu drag l-au dezmierdat…
Şi zise atunci sărmănei mame
Eu am fost un copil rău
Căci nici în ultima secundă
Nu am vegheat la capul tău.

***

Din clipă asta, mamă scumpă
Voi sluji Domnului Iisus
Şi ne vom revedea în ceruri
Aşa cum în bilet e scris.

***

* Later Edit

In Memoriam Nicu Covaci

<<Muzicianul, compozitorul, chitaristul, fondatorul şi liderul iubitei trupe Phoenix a trecut în lumea celor veșnice vineri, 2 August 2024.

De urmărit filmul documentar „Phoenix. Har/Jar”, realizat de Televiziunea Română prin Casa de Producție TVR şi regizat de Cornel Mihalache. Prin acest documentar TVR a marcat împlinirea a 60 de ani de când s-au pus bazele trupei ce avea să se numească Phoenix şi să scrie istorie în muzica românească, devenind un reper cultural important pentru generații întregi.

„Phoenix. Har/Jar” reuneşte membrii formației din perioada de dinaintea plecării din 1977 şi punctează în cele 104 minute ale filmului momentele importante din cronologia tumultuoasă a trupei, de la primele apariții din 1962 sub numele de „Sfinții”, până în zilele noastre, povestind, în premieră, întâmplările prin care au trecut în țară, relația cu Securitatea, momentele în care au hotărât să fugă din România şi cum au reuşit s-o facă, dar şi viața pe care au dus-o peste hotare înainte şi după Revoluția din ’89.>> (TVR2)

De urmărit filmul documentar „Phoenix: Povestea”. Câteva detalii utile se regăsesc și în articolul Legendele se întâlnesc în emisiunea ”Dăruiește Românie!”

Ţi-a plăcut? Te invit: să distribui (share) sau să apreciezi (like) sau să comentezi (comment) postarea.

Îți mulţumesc, Zâmbetul Soarelui!

Pentru O Duminică Liniștită

21 iul.

Pentru o duminică liniștită se recomandă o vizită la aproximativ 30 de kilometri dinspre Iași spre comuna Mironeasa. Acolo se găsește un lăcaș de cult, creștin ortodox, care impresionează prin frumusețea cu care își primește vizitatorii, alegând întotdeauna să le fie sprijin la nevoie.

***Mănăstirea Hadâmbu din județul Iași este una dintre cele mai frumoase mănăstiri din zona Iașului. Tezaurul ei cel mai de preț este icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului, la care mii de credincioși îngenunchează și primesc mângâiere și vindecare.*** (doxologia.ro)

Vă invit să mergeți, (măcar de curiozitate, dacă a fi credincios e o opțiune încă incertă), să observați obiceiurile locului și să analizați care este starea de a fi.

* Later Edit

Taina-Sfântului-Maslu-Sfânta-Mănăstire-Hadâmbu-Iași

Ţi-a plăcut? Te invit: să distribui (share) sau să apreciezi (like) sau să comentezi (comment) postarea.

Îți mulţumesc, Zâmbetul Soarelui!

Etichete:

[1] Cuvinte Duhovnicești Scrise de Părintele Teofil Părăian

9 iun.

Subiectul: Viața

„Trecutul nu moare, ci se alcătuiește la viața omului, la ființa omului. Poate ați băgat de seamă că cei mai distanțați oameni, după vârste luați, sunt bătrânii. De ce? Pentru că au trăit în mod diferit viața și bătrânețea este rezumatul ei, iar la bătrânețe omul este ceea ce a devenit.”

PărinteleTeofilPărăian

* Extras din cartea Să gândim frumos ca să trăim frumos scrisă/gândită de Arhimandrit Teofil Părăian

Ţi-a plăcut? Te invit: să distribui (share) sau să apreciezi (like) sau să comentezi (comment) postarea.

Îți mulţumesc, Zâmbetul Soarelui!

Etichete:, ,

Dăruirea, Reflecții.

2 iun.

Părintele Dumitru Stăniloae:

„Omul nu se extinde doar luând, ci și dând. Cu cât dă mai mult, cu atât se deschide mai mult pentru a primi, și cu atât i se deschid mai mult ceilalți, pentru a-i da din partea lor ”.

Părintele Arsenie Boca:

„Crucea de întărire (jertfă), prin care ne dăruim aproapelui, prin care trăim și chiar murim pentru aproapele. Aceasta e crucea creștinului. Numai cine iubește pe aproapele este creștin adevărat (Ioan, 13,35)”.

Reflecții:

A dărui, a te dărui, ține de sacrificiu și este interesant de observat că sacrificiu are rădăcina în latinescul sacrum, dăruirea consemnând un act de sfințire a vieții omului. A dărui este așadar un semn al sfințeniei spre care trebuie să tindă omul prin însăși natura lui. Sacrificiul pe care un om îl face pentru celălalt, reprezintă o acțiune de întoarcere la esența omului, o imitare a Jertfei Mântuitorului nostru.

Dăruirea este semn al neiubirii de sine, este modul prin care, conștienți fiind de darurile nenumărate și negrăite pe care le-am primit de la Dumnezeu, împărțim și celorlalți din înzestrările noastre. Dăruirea este un act ce ține de milostivire și pietate, iar săracilor li se oferă posibilitatea de a face daruri sufletești, care adeseori sunt mai apreciate. Nu dăruim ca să primim ceva înapoi, nici nu ne răscumpărăm păcatele dacă vom duce la Altarul bisericilor toată averea noastră. Dăruirea trebui să vină din suflet, ca act natural, nu forțat și trebuie să încălzească inima celui care primește, până acolo încât să nu uite să mulțumească lui Dumnezeu pentru această binefacere.

În vechime, evreii au fost instruiți să-și ducă zeciuiala la „casa visteriei”, care era templul, – centrul lor religios – de fapt centrul vieții întregului neam. Israelul era un popor teocrat și zeciuiala o considerau ca pe o poruncă. Observăm că, dacă în Vechiul Testament se poate vorbi de o obligativitate în a da din avutul tău, din rodul pământului tău, în Noul Testament lucrurile se schimbă considerabil. Darurile trebuie făcute în ascuns, potrivit învățăturilor pe care le dă Domnul, ele poartă amprenta sufletului celui care dăruiește, iar motivul pentru care faci daruri se schimbă, acesta fiind legat de dragoste, nu de poruncă. Viața spirituală, așa cum ne-a fost nouă predată de Iisus Hristos „nu e o viață de legi și dispoziții, ci o viață de împărtășire, de iubire, de dragoste, de amestec și contopire cu Dumnezeu”.

Cu frumusețea sufletului nu te lauzi pe ulițe țipând, ci în taină întru Domnul lucrând.

Fragment extras din cartea Taina Căsătoriei scrisă de Părintele Arsenie Boca, paginile 120-121

* O fetiță deosebită, de vreți să ascultați, vă rog… pe numele său Adelina Nedelcu ❤️ Nu are rost să spun câte zeci de premii a câștigat până astăzi… ❤️

Ţi-a plăcut? Te invit: să distribui(share) sau să apreciezi(like) sau să comentezi(comment) postarea.

Îți mulţumesc, Zâmbetul Soarelui !

Etichete:, , , ,

← Older Entries
Newer Entries →