Zâmbetul Soarelui

„Poate ştiţi povestea fermierului care locuia într-un cătun îndepărtat şi care a descoperit într-o zi că vaca lui dispăruse de pe păşune. Când a început s-o caute, s-a întâlnit cu vecinul care l-a întrebat unde merge. Când i-a spus că îi dispăruse vaca, vecinul a dat din cap spunând:

–Mare ghinion.

–Noroc, ghinion, cine ştie, a spus fermierul, care a plecat în drumul lui.

Pe dealuri, dincolo de terenurile arate ale fermei, şi-a găsit vaca păscând lângă un cal frumos, care i-a urmat când fermierul şi-a mânat vaca spre casă.

În dimineaţa următoare, vecinul a venit să întrebe dacă a găsit vaca. Fermierul i-a explicat cum acel cal i-a urmat acasă şi vecinul a exclamat:

–Ăsta da noroc!

–Noroc, ghinion, cine ştie, a răspuns fermierul, continuându-şi treburile.

În ziua următoare, fiul fermierului s-a întors acasă în permisie. A încercat imediat să călărească frumosul cal, dar acesta l-a aruncat din şa şi băiatul şi-a rupt piciorul. Când vecinul a trecut spre piaţă prin faţa casei lor şi l-a văzut pe tânăr cu piciorul în atele şi bandajat, în timp ce tatăl lui săpa grădina, a întrebat ce se întâmplase. Când a auzit, a spus:

–Mare ghinion, spuse el.

–Noroc, ghinion, cine ştie, a răspuns fermierul, continuând să sape grădina.

În ziua următoare, unitatea din care făcea parte băiatul a trecut în marş pe drum. Peste noapte izbucnise războiul, iar ei plecau la luptă. Tânărul nu li se putea alătura, iar vecinul, aplecându-se peste gard, i-a strigat fermierului din câmp că măcar ca tată era scutit de eventuala pierdere a fiului în război.

–Ăsta da noroc, a strigat vecinul.

–Noroc, ghinion, cine ştie, a răspuns fermierul, continuând să are ogorul.

În seara aceea, fermierul şi fiul său erau la cină, când, după câteva înghiţituri, fiul s-a înecat cu un os de găină şi a murit. La înmormântare, vecinul i-a spus fermierului:

–Mare ghinion.

–Noroc, ghinion, cine ştie, a răspuns fermierul aşezând un braţ de flori lângă sicriu.

Spre sfârşitul săptămânii, vecinul veni să-i spună fermierului că unitatea din care făcuse parte băiatul lui fusese măcelărită în luptă.

–Măcar tu si fost lângă fiul tău când s-a prăpădit. Ăsta e un noroc, a spus vecinul.

–Noroc, ghinion, cine ştie, a răspuns fermierul, vâzându-şi de drum spre piaţă.

Şi aşa mai departe…

***

Cei mai mulţi dintre noi suntem precum vecinul din poveste. Toate reacţiile pe care le avem şi judecăţile pe care le facem se bazează pe ce se întâmplă într-un anumit punct al poveştii noastre neterminate. O anumită întâmplare este un blestem sau o binecuvântare? Lăsăm emoţiile să decidă. Dar dacă într-un fel am fi eliberaţi, ca prin farmec, de emoţiile noastre – în special de teamă, când ne confruntăm cu dificultăţi – atunci nu le-am mai numi aşa. Le-am putea spune, pur şi simplu, <<schimbare>>, pentru că asta ne cer evenimentele şi situaţiile neprevăzute – să ne schimbăm într-o oarecare măsură.”

Sursa: https://ro.pinterest.com/pin/123989795962852853/

Extras din cartea DE CE EU, DE CE AŞA, DE CE ACUM scrisă de ROBIN NORWOOD.

Ţi-a plăcut? Te invit: să distribui(share) sau să apreciezi(like)  sau să comentezi(comment) postarea.

Îți mulţumesc, Zâmbetul Soarelui !

Etichete:copil poveste cu tâlc, poveste cu tâlc, Povestea fermierului, Robin Norwood cărţi, Robin Norwood De ce eu de ce aşa de ce acum