Zâmbetul Soarelui

Extras din cartea DUPĂ DUMNEAVOASTRĂ Pot triumfa oamenii modești? scrisă de Roger FRITZ și, care, începe cu următorul citat: „Trăsătura cea mai puțin evidentă a unui lider este modestia.”

Capitolul 2 – Loialitatea funcționează în ambele sensuri – Nu rezistă în mod deschis comportamentului egocentric al celorlalți

Sursa foto: Internet

Althea Gibson nu a renunțat niciodată la tenis. Născută în Silver, în 1927, atunci când prejudecățile aproape că împiedicau un jucător de culoare să intre în competiție, ea a câștigat totuși 11 titluri de Grand Slam. Gibson a depășit toate barierele devenind primul jucător de culoare care a câștigat atât turneul de la Wimbledon, cât și U.S. Open. Inclusă în Holul Faimei de Tenis Internațional, ea merită apreciere pentru că a deschis ușile pentru minorități.

 Sprijinită financiar de doi medici, s-a mutat în casa doctorului Hubert Eaton în Carolina de Nord, la vârsta de 19 ani, pentru a juca tenis și a-și termina liceul. Înainte și după școală și în weekend, Gibson a lucrat cu Eaton pentru îmbunătățirea jocului de tenis. Verile și le petrecea în Virginia, luând lecții de la doctorul Robert Johnson. Acolo avea acces la o mașină automată de mingi, care a ajutat-o să își perfecționeze loviturile. Pe măsură ce își dezvolta îndemânarea, avea tot mai multe probleme în a-și tempera comportamentul impulsiv atunci când pierdea. Abia după ce și-a conștientizat această slăbiciune, a început să câștige în mod constant.

 A analizat diferite tipuri de comportament pe teren, și-a impus o anumită etichetă și a încercat să nu-și mai exprime frustrarea. A continuat, de asemenea, să se lupte cu singurul obstacol, cel pe care nu putea să îl schimbe și îi stătea în cale: culoarea pielii. 

 După ce a absolvit în 1953, a început să antreneze jucători de tenis la Universitatea Lincoln din Missouri, ceea ce a ajutat-o să rămână în top. A devenit prima persoană de culoare care a câștigat turneul French Open din 1956, iar anul următor U.S. Open, la Forrest Hill. La vârsta nu prea fragedă de 30 de ani, a câștigat Wimbledon-ul, după care și-a apărat ambele titluri, în 1958. Supranumită Atleta Anului în 1956 și 1958, Althea Gibson a deschis noi drumuri nu numai în tenis.

Capitolul 3 – Latura pozitivă a înfrângerii – Construiesc „poduri”

Sursa foto: Internet

Thomas Watson a pus întotdeauna angajații pe primul plan. Integritatea sa era impecabilă. El nu credea în separarea problemelor de caracter de cele legate de serviciu sau de viața personală. Odată, când un director regional de vânzări a avut un accident de mașină în care i-a murit copilul, Watson a avut grijă să fie întotdeauna cineva cu el la spital care să îl ajute în acele momente de criză, evident, compania achitând toate facturile de spitalizare.

Watson s-a aflat în vârful dezvoltării tehnologiei internaționale, ceea se s-a numit mai târziu IBM. A trăit pentru a vedea a doua jumătate a secolului al XX-lea, supranumită era „informației.” Pe lângă acestea, a înțeles semnificația culturii corporațiilor și s-a concentrat asupra ei, considerând-o un bun strategic. Chiar și în timpul Marii Depresii, Watson a refuzat să concedieze oameni, majorând, în schimb, bugetul Departamentului de Cercetare și Dezvoltare.

 IBM nu numai că a supraviețuit, dar a prosperat după trecerea din 1935 a Acțiunii Securității Sociale, care avea pretenția unei mai bune depistări a statelor de plată. În timp ce alte companii își tot diminuau personalul, IBM le oferea aparatura necesară pentru a-i înlocui. Până la vremea pensionării lui Watson, compania livrase deja aparate fabricate în peste 80 de țări din întreaga lume.

Ţi-a plăcut? Te invit: să distribui(share) sau să apreciezi(like)  sau să comentezi(comment) postarea.

Mulţumesc, Zâmbetul Soarelui !

Etichete:Althea Gibson tenis, DUPĂ DUMNEAVOASTRĂ Pot triumfa oamenii modești? scrisă de Roger FRITZ, poveste de viață, Thomas Watson IBM