<<
3 aprilie 2013
| Prof. dr. Henri Luchian este prorector al Universităţii „Al. I. Cuza” din Iaşi şi profesor la Facultatea de Informatică din Iaşi, unde predă mai multe discipline cum ar fi calcul evolutiv şi meta-euristici, statistică, data mining sau arhitectura calculatoarelor însă, aşa cum ne-a mărturisit, acordă o atenţie aparte didacticii predării informaticii. Din felul în care această conferinţă s-a transformat într-o experienţă de învăţare pentru participanţi, s-a dezvăluit chiar sub ochii noştri interesul pe care domnul profesor îl acordă metodelor de învăţare a informaticii.Domnul profesor Henri Luchian s-a adresat elevilor din clasele a IX-a A, a X-a A şi a XI-a A în cadrul unei activităţi organizate de prof. Emanuela Cerchez şi prof. Marinel Şerban, incluse în programul „Să ştii mai multe, să fii mai bun” şi a iniţiat un dialog care a luat locul unei conferinţe convenţionale, motivând că numai ca dialog o astfel de întâlnire poate deveni interesantă. Iată câteva idei care s-au conturat în urma acestui dialog.Întregul eveniment a avut profilată în fundal figura lui Edsger Wybe Dijkstra (1930-2002), unul dintre părinţii fondatori ai informaticii. Dialogul a început cu întrebarea „Care sunt cele mai importante calităţi ale unui informatician?”. Ca răspuns, Dijkstra punea în capul listei drept primă condiţie necesară – dar nu suficientă – cea de a cunoaşte foarte bine limba maternă, deoarece informatica presupune o îmbinare de logică şi de bună stăpânire a limbajului, dar mai ales pentru că informatica a apărut nu pentru a se sluji pe sine, ci pentru a se pune în slujba altor domenii. Dacă ar fi să aleg eu a doua calitate a informaticianului, declară dl. prof. Henri Luchian, aceea ar fi să îşi pună întrebări. Necontenit. Să se mire. Să încerce să înţeleagă cum anume, alegând între diverse posibilităţi, poate construi mai departe. Întrebările acestea, cât mai diverse, reprezintă un mod de a fi. Pe la începutul anilor ’70, când calculatoarele erau tinere şi pictorul Pablo Picasso era bătrân, acesta a spus un lucru memorabil: „Calculatoarele sunt instrumente excelente, dau răspunsuri rapide şi corecte, dar au un defect: nu pun întrebări”. În informatică, pasul următor după acela de a fi un excelent rezolvitor de probleme este arta de a te mira, de a formula întrebări interesante şi de a găsi răspunsul la ele.
Printre faimoasele formulări care aparţin lui Edsger Wybe Dijkstra, cel care a definit programarea dar nu a folosit el însuşi calculatorul decât pentru utilizarea Internetului, se regăseşte aceeaşi distincţie între ştiinţă şi instrument, în analogia: „Informatica este o ştiinţă despre calculatoare tot atât cât astronomia este o ştiinţă despre telescoape”. Aşadar, informatica este o ştiinţă despre calcul, nu despre calculator. |
Discutând despre eleganţa în programare, Dijkstra spunea că a te perfecţiona înseamnă a învăţa dar şi a te dezvăţa. A învăţa, vine, etimologic de la lat. in vitium care înseamnă a te deprinde cu răul. Astăzi sensul s-a schimbat radical, dar vechiul sens etimologic se mai păstrează în zicala românească „orice învăţ are şi dezvăţ”. Dijkstra spunea, în sensul acesta, că există vechi limbaje de programare atât de proaste (cum ar fi, de pildă Basic) încât cei care îi învaţă pe alţii asemenea limbaje ar trebui daţi în judecată pentru că acestea deformează mintea. Eleganţa în programare nu este un lux dispensabil, ci diferenţa dintre succes şi eşec. Iată, din nou, Dijkstra surprinde într-o formulare sintetică importanţa programării corecte.
Un excelent pedagog, recunoscut pentru faptul că reuşea să explice noţiuni foarte complexe într-un mod extrem de simplu (fără a fi simplist), Dijkstra construia probleme care să ilustreze concepte cheie în informatică. Întâlnirea cu prof. dr. Henri Luchian a avut ca final o parte practică, de rezolvare de probleme. Plecând de la probleme simple, cum ar fi problema boabelor de cafea sau jocul plasării jetoanelor pe o masă rotundă, am înţeles semnificaţia şi utilitatea unor noţiuni complexe, cum ar fi noţiunea de invariant, am descoperit o strategie de joc bazată pe simetrie sau am urmărit pas cu pas construirea unei soluţii algoritmice la o problemă de eficienţă economică, aşa cum este prezentată cu mult umor de E.W. Dijkstra în manuscrisul EWD 594 „A parable”.
Întreaga conferinţă a fost o pledoarie pentru frumuseţea informaticii, un domeniu care se foloseşte de principii şi teorii ale matematicii, logicii, lingvisticii şi ştiinţelor naturii pentru a se pune în slujba dezvoltării acestora şi a umanităţii.
>>
Zâmbetul Soarelui 
Păreri