24 Iunie este o zi plină de semnificaţii. Dacă în tradiţia populară este denumită Sărbătoarea Sânzâienelor , în 2013 a primit încă un sens: Ziua Universală a Iei.
Le vom lua pe rând , pentru a discuta câteva dintre lucrurile ce le caracterizează.
Sărbătoarea Sânzâienelor
<< […] este, în tradiţia populară, un prilej de a sărbători soarele şi muncile agricole specifice verii, care începe chiar în această zi. În multe zone din ţară, se aprind focuri pe dealuri în noaptea luminată. Flăcăii se strâng seara în jurul rugurilor aprinse, învârtesc făcliile şi strigă: „Du-te soare, vino lună,/ Sânzâienele îmbună, Să le crească floarea-floare,/ galbenă, mirositoare, Fetele să o adune, să le aşeze în cunune, Să le prinda-n pălărie,/ struţuri pentru cununie, Boabele să le răstească,/ până-n toamnă să nuntească“!. Tot flăcăii, spre dimineaţă, umblă prin sat şi aruncă cununiţe de sânzâiene pe la casele unde stau fetele de măritat: „Du-te lună, vino soare,/ Că tragem la-nsurătoare,/ Cununile neursite,/ Zac sub hornuri azvârlite,/ Hai frumoaselor ce staţi,/ Zâne vreţi să rămâneţi,/ Că venim după peţit,/ Până nu v-aţi răzgândit.“ O altă strigare pe care o mai foloseau băieţii, dar prin preajma caselor unde locuiau fetele care nu prea erau pe placul lor era: „Toate slutele-s grăbite,/Toate vor să se mărite,/Cu-alde unii dintre noi,/ Feciori mândri, vai de noi,/ Că la nuntă ştim hori,/La praznice ştim prânzi,/ Şi la dragoşti şi mai şi…“
Sărbătoarea Sânzâienelor mai este denumită în popor şi Amuţitul Cucului. Această pasăre cântă doar trei luni pe an, de la echinocţiu de primăvară, când este sărbătorea Bunei Vestiri, sau Blagoveşteniea, până la solstiţiul de vară sau de sânziene, sărbătoarea Sfântului Ioan Botezătorul, pe 24 iunie.
Se spune în popor că dacă cucul încetează să cânte înainte de Sânzâiene, înseamnă că vara va fi secetoasă. Se spune că în noaptea de Sânzâiene (23 spre 24 iunie), se deschid porţile cerului şi lumea de dincolo vine în contact cu lumea pământeană. Cu acest prilej, în foarte multe zone din ţară se fac pomeni pentru morţi, de moşii de Sânzâiene. Noaptea de Sânzâiene este cea în care pot fi descoperite comorile ascunse, acum răsare şi floarea albă de ferigă, care aduce noroc celui care o va culege.
În unele sate, oamenii umblă cu făcliile aprinse, înconjurând casa, ogoarele, grajdurile.
Tot în ziua de Sânzâiene au loc bâlciuri şi iarmaroace, acestea fiind un foarte bun prilej pentru întâlnirea tinerilor în vederea căsătoriei. Târgurile de fete erau des întâlnite în această zi, iar printre cele mai renumite târguri care aveau loc la Sânzâiene se numără cele de la Buzău, Focşani, Buda, din judeţul Vrancea, Ipăteşti, judeţul Olt, Piteşti, Câmpulung Muscel, Cărbuneşti, judeţul Olt, Broşteni, judeţul Mehedinţi, Giurgeni, judeţul Ialomiţa) şi, cel mai cunoscut, Târgul de Fete de pe Muntele Găina. >>
Ziua Universală a Iei
O iniţiativă a celor de la LaBlouseRoumaine, care este prima comunitate online dedicată IEI şi costumului tradiţional românesc. ” La Blouse Roumaine promovează IA ca brand de ţară al României. Pe 21 ianuarie 2013, La blouse roumaine a propus ca ziua de 24 iunie 2013, Sânzâienele, să marcheze prima celebrare a IEI româneşti sub denumirea de ZIUA UNIVERSALĂ A IEI. Evenimentul s-a bucurat de un succes imens, fiind sărbătorit pe 6 continente, în peste 50 de ţări din lume.”
” Ce trebuie să facem este foarte simplu. În această zi fiecare ne vom îmbrăca într-o ie, ne vom fotografia şi vom posta imaginea ca poză de profil pe Facebook sau în orice altă reţea socială. Nu contează dacă ia pe care o purtăm este moştenită de la bunici şi străbunici sau este adaptată modern de un designer. Important este să fie albă. Nu contează dacă vă aflaţi în România, dacă sunteţi românce în strainatate sau doar fane ale feminităţii româneşti. Important e să o purtaţi cu drag. „
Dacă încă nu aveţi o IE pentru sărbătoare, vă recomand pe cele lucrate de tanti Ravecuţa Soporan. Iată un extras din povestea sa:
<< Români din diverse colțuri ale lumii își potolesc dorul de țară purtând de sărbători cămăși și ii cu flori de câmp, brodate de mâinile unei clujence din Frata. Raveca Soporan are acum aproape 60 de ani, dar a învățat să coasă, ca toate femeile de vârsta ei, pe vremea când avea doar șapte — opt ani.
Primul costum tradițional l-a cusut însă pentru soțul ei, de nevoie. Raveca și Samoilă Soporan erau dansatori într-un ansamblu folcloric și având de mers într-un turneu în Germania și-au dat seama că au nevoie de costume. Era pe la începutul anilor 2000, iar costumele populare nu se prea găseau de cumpărat. Știind să coasă, Raveca a luat modelul unui costum mai vechi, pe care l-a făcut însă mai colorat. Nu peste multă vreme cineva a remarcat broderia și a rugat-o să mai facă unul.
„Încet — încet am prins un pic de curaj, pentru că oamenii au apreciat ce am făcut și m-au încurajat să lucrez, apoi am început să mai și vând. Primul costum l-am făcut pentru soțul meu. Apoi am făcut unei profesoare de la o școală populară de artă, care apoi mi-a comandat și altele. Și curând am început să lucrez pentru formații”, afirmă femeia.
„Modelele le iau de pe cămeșile foarte vechi și autentice. Cămeșile le iau de prin poduri, de pe la babe. Unele chiar vin ele să mă îmbie să le iau. Chiar dacă sunt rupte, ne uităm la model, cum a fost făcută, cum e cusută. Ne inspirăm de la ele și uneori păstrăm modelul așa cum e, alteori îl mai modificăm. Trebuie să creăm și noi ceva nou. Facem o combinație între modelele vechi și ideile noastre”, spune Raveca.
De la o vreme, de când un artist tânăr pentru care a lucrat un costum i-a făcut pagină de Facebook, îi scriu din ce în ce mai mulți români plecați în străinătate. În ultimii ani a trimis cusăturile sale în America și Canada, în Anglia, Italia, Spania, Belgia, Japonia și în multe alte locuri.
>>
–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––
Dacă ţi-a plăcut, te invit să distribui(share) sau să apreciezi(like) postarea.
Mulţumesc, Zâmbetul Soarelui !
–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––
Zâmbetul Soarelui 
Păreri