„Omul nu se extinde doar luând, ci și dând. Cu cât dă mai mult, cu atât se deschide mai mult pentru a primi, și cu atât i se deschid mai mult ceilalți, pentru a-i da din partea lor ”.
Părintele Arsenie Boca:
„Crucea de întărire (jertfă), prin care ne dăruim aproapelui, prin care trăim și chiar murim pentru aproapele. Aceasta e crucea creștinului. Numai cine iubește pe aproapele este creștin adevărat (Ioan, 13,35)”.
Reflecții:
A dărui, a te dărui, ține de sacrificiu și este interesant de observat că sacrificiu are rădăcina în latinescul sacrum, dăruirea consemnând un act de sfințire a vieții omului. A dărui este așadar un semn al sfințeniei spre care trebuie să tindă omul prin însăși natura lui. Sacrificiul pe care un om îl face pentru celălalt, reprezintă o acțiune de întoarcere la esența omului, o imitare a Jertfei Mântuitorului nostru.
Dăruirea este semn al neiubirii de sine, este modul prin care, conștienți fiind de darurile nenumărate și negrăite pe care le-am primit de la Dumnezeu, împărțim și celorlalți din înzestrările noastre. Dăruirea este un act ce ține de milostivire și pietate, iar săracilor li se oferă posibilitatea de a face daruri sufletești, care adeseori sunt mai apreciate. Nu dăruim ca să primim ceva înapoi, nici nu ne răscumpărăm păcatele dacă vom duce la Altarul bisericilor toată averea noastră. Dăruirea trebui să vină din suflet, ca act natural, nu forțat și trebuie să încălzească inima celui care primește, până acolo încât să nu uite să mulțumească lui Dumnezeu pentru această binefacere.
În vechime, evreii au fost instruiți să-și ducă zeciuiala la „casa visteriei”, care era templul, – centrul lor religios – de fapt centrul vieții întregului neam. Israelul era un popor teocrat și zeciuiala o considerau ca pe o poruncă. Observăm că, dacă în Vechiul Testament se poate vorbi de o obligativitate în a da din avutul tău, din rodul pământului tău, în Noul Testament lucrurile se schimbă considerabil. Darurile trebuie făcute în ascuns, potrivit învățăturilor pe care le dă Domnul, ele poartă amprenta sufletului celui care dăruiește, iar motivul pentru care faci daruri se schimbă, acesta fiind legat de dragoste, nu de poruncă. Viața spirituală, așa cum ne-a fost nouă predată de Iisus Hristos „nu e o viață de legi și dispoziții, ci o viață de împărtășire, de iubire, de dragoste, de amestec și contopire cu Dumnezeu”.
Cu frumusețea sufletului nu te lauzi pe ulițe țipând, ci în taină întru Domnul lucrând.
Fragment extras din cartea Taina Căsătoriei scrisă de Părintele Arsenie Boca, paginile 120-121
* O fetiță deosebită, de vreți să ascultați, vă rog… pe numele său Adelina Nedelcu ❤️ Nu are rost să spun câte zeci de premii a câștigat până astăzi… ❤️
Ţi-a plăcut? Te invit: să distribui(share) sau să apreciezi(like) sau să comentezi(comment) postarea.
Cândva, în satul meu, s-a schimbat preotul, și preotul care a venit era un cunoscut al meu. Atunci am întrebat-o pe mama – mama venind la mine la mănăstire: ce vă predică părintele acesta, care e acum la noi? Mama săraca – Dumnezeu să o odihnească – nu prea ținea minte predicile… nici predicile mele. Știu că mi-a spus odată: „Să știi că am înțeles toate cele ce ai spus, dar acum dacă mă duc acasă să-i spun lui taică-tău nu mai știu nimic”. Și, totuși, am întrebat-o din nou: ce le predică părintele de la noi? Sărmana, a stat așa puțin și nu a zis nimic, și dacă a văzut că stărui, a zis: „Apăi, tot bine ne învață, ne învață să fim buni!” Mi-am dat seama că, până la urmă, sinteza tuturor ostenelilor noastre, sinteza tuturor strădaniilor noastre pentru noi și pentru alții, asta este: să fim buni și să fim mai buni!
Bunătatea este lucrul cel mai de căpetenie, poate că e lucrul cel mai de valoare din câte poate realiza omul în lumea aceasta. Mai sunt și alte valori, fără îndoială. E o valoare să fii inteligent, e o valoare să fii realizat, să ai o înfățișare frumoasă, să ai o situație bună. E o valoare să fii conducător de oameni, dacă poți ajunge conducător de oameni. Sunt multe valori în lumea aceasta, dar de măsura bunătății nu există nimic!
Bunătatea se statornicește atunci când nu mai poți fi rău, când nu mai poți face ceva ce e rău. De exemplu, înainte de a fi bun trebuie să nu mai fii rău. Primul lucru este grija aceasta de a nu fi rău, de a nu te mai manifesta cu răutate. În Pateric se spune despre un Sfânt Părinte că din multa bunătate nu mai știa ce-i răutatea. Adică nu mai putea nici măcar să presupună răutatea, ci toate le vedea spre bine. Aceasta e lucrarea pe care o avea el în vedere și s-a îmbunătățit în așa fel încât nu mai putea nici măcar să presupună răul. La asta trebuie să ne gândim și asta trebuie să urmărim: ca în orice împrejurare să izvorască din sufletul nostru binele.
Cel ce vrea să fie împodobit cu bunătatea trebuie mai întâi să se ostenească întru înfrânarea poftelor, prin care se surpă pricinile relei întrebuințări ale mâniei, deci pricinile răutății. El trebuie de asemenea să se îndeletnicească și cu blândețea, care duce spre o credință mai întărită, ce se face pricinuitoare a bunătății prn aceea că îi deschide sufletului calea spre facerea de bine, care aduce în viața noastră bunătatea.
În legătură cu bunătatea, în Epistola către Galateni este o înșirare făcută de Sfântul Apostol Pavel a unor lucruri bune, care alcătuiesc sau pregătesc bunătatea. E vorba de cele nouă virtuți pe care Sfântul Apostol Pavel le prezintă ca fiind „roada Duhului”, adică ce rodește Duhul Sfânt în sufletul credinciosului. Zice el așa: „Roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea, îndelungă-răbdarea, bunătatea, facerea de bine, credința, blândețea, înfrânarea poftelor”. Sunt nouă. Interesant de observat că din cele nouă, una-i la mijloc: patru de-o parte, patru de alta. Și cea de la mijloc e bunătatea. Scara roadelor Duhului (urcușul duhovnicesc):
9. Dragostea
8. Bucuria
7. Pacea
6. Îndelunga-răbdare
5. Bunătatea
4. Facerea de bine
3. Credința
2. Blândețea
1. Înfrânarea poftelor
Sfântul Apostol Pavel prezintă aceste lucruri în raport cu bunătatea, în raport cu Duhul Sfânt care le lucrează, și le prezintă după importanță. Începe cu cea mai mare, cu dragostea, și sfârșește cu cea dintâi care se realizează când e vorba de urcușul duhovnicesc, și aceasta este înfrânarea poftelor.
Aceia dintre lucrătorii tocmiți la vie, care erau nemulțumiți, nu înțelegeau că stăpânul pe unii i-a răsplătit, iar pe alții i-a miluit. Ei nu țineau seama de bunătatea stăpânului, fiindcă erau stăpâniți de lăcomia lor. Ei nu pricepeau că faptul de a fi fost miluiți cei de pe urmă lor nu le aducea nicio nedreptate, căci doar ei se tocmiseră să lucreze cu un dinar pe zi.
E bine să fim cu luare-aminte la cuvinte, la cuvântul rostit, la cuvântul scris, pentru că și cuvântul rostit și cuvântul scris are omenie. Când nu tragi, nu pleacă glonțul, dacă tragi, nu se mai întoarce.
Avem noi gândurile lui Dumnezeu mișcate prin Duhul Sfânt? Ne simțim noi legați de bunătatea lui Dumnezeu și simțim noi că avem bunătate, că avem și noi iubire, că avem și noi bucurie?
Nu se poate face omul bun din rău decât cu ajutorul lui Dumnezeu și cu credință. Ai credință în Dumnezeu, poți avea și bunătate. N-ai credință în Dumnezeu, poți avea doar răutate, dar nu și bunătate. Orice transformare spre bine, orice îndreptare, orice redresare religios-morală se realizează prin credința în Dumnezeu. Ai credință, ai putere să schimbi ceva în viața ta. N-ai credință, nu poți schimba nimic în viața ta.
De la chip se ajunge la asemănare, adică tot ce are omul pozitiv în el este ceva ce îi dă posibilitatea să înainteze și să devină, cu atributele pe care le știm noi în legătură cu Dumnezeu, dintre care bunătatea este chestiunea de căpetenie. Vorbim de Bunul Dumnezeu; trebuie să fim și noi buni. Vorbim de Dumnezeu care iubește; și noi trebuie să iubim. Vorbim de Dumnezeu care miluiește; și noi trebuie să miluim.
Sunt multe lucruri care trebuie să-ți apară în condițiile acestea, să-ți dai seama de bunătatea lui Dumnezeu, Care te suportă și pe tine, un păcătos, să-ți dai seama de bunătatea lui Dumnezeu, Care te așteaptă, Care te iubește, Care se revarsă spre tine, și apoi să înaintezi spre viața duhovnicească prin ceea ce numim noi desăvârșire. Pentru că în scrierile Sfinților Părinți din Filocalie se arată cum poate omul să se curețe, să se lumineze și să se desăvârșească, să ajungă la deplinătate.
Să ne întrebăm dacă a fost cineva mai fericit că ne-a întâlnit în ziua care a trecut. Să ne întrebăm dacă își amintește cineva că i-am vorbit, bineînțeles cu bunătate, cu liniște. Să ne întrebăm dacă l-am salutat cu căldură pe prietenul nostru, pe care l-am întâlnit. Să ne întrebăm dacă nu cumva am fost egoiști în ziua care se pleacă spre înserare. Să ne întrebăm dacă oare este cineva mulțumit cu ceea ce i-am spus sau cu ceea ce i-am făcut.
Fragmente din cartea Să gândim frumos ca să trăim frumos – Antologie de cuvinte duhovnicești din scrierile Părintelui Teofil Părăian.
Ţi-a plăcut? Te invit: să distribui(share) sau să apreciezi(like) sau să comentezi(comment) postarea.
Părintele Teofil propunea spre cugetare o „scară a fericirii” formată din cinci trepte sau urcușuri, după cinci termeni de origine grecească: teopist – credincios, teodul – cinstitor e Dumnezeu, teognost – cunoscător de Dumnezeu, teofil – iubitor de Dumnezeu, macarie – fericit. Acești termeni se folosesc și ca nume proprii, de exemplu: Teopist, Teodor, Teognost, Teofil, Macarie și alte derivate. Astfel, Scara Părintelui Teofil are următoarea formă:
Cine vrea să fie fericit (macarie) are de urcat treptele:
În primul rând să fie credincios, adică teopist.
Cine are credință Îl cinstește pe Dumnezeu, Îl venerează și devine teodul.
Cine împlinește voia Lui devine cunoscător de Dumnezeu, teognost.
Cine cunoaște pe Dumnezeu acela îl iubește pe Dumnezeu, adică teofil.
Iar cine-i iubitor de Dumnezeu sigur e fericit, adică macarie.
Arhimandrit Teofil Părăian
Extras din cartea Să gândim frumos ca să trăim frumos – Antologie de cuvinte duhovnicești din scrierile Părintelui Teofil Părăian, Ediție îngrijită de un colectiv condus de Alexandru Socaciu, editura Agaton, 2012
Ţi-a plăcut? Te invit: să distribui(share) sau să apreciezi(like) sau să comentezi(comment) postarea.
Bine te-am regăsit 🙂 Dat fiind că, obișnuiesc să citesc diverse materiale (articole online), m-am gândit să-ți transmit o selecție săptămânală, sub forma unei liste (a cunoașterii… am numit-o). De ce? Poate, pentru simplul fapt că, te pot ajuta să rezolvi ceva in viața ta sau te pot binedispune (până la un punct). Zis și […]
The 77 Percent este titlul unei emisiuni difuzate de televiziune germană DW – Deutsche Welle -. Principalele teme abordate fac referire la educație, sănătate, locuri de muncă, politică și diferite modalități de a-ți petrece timpul liber. Se adresează, în principal, tinerilor și are o structură atractivă și datorită formei de expunere: dezbateri, povești de viață […]
Ni se poate întâmpla, dintr-odată, să auzim câteva cuvinte, să citim câteva rânduri într-o carte, să vedem o imagine sau o fotografie și să o primim ca pe un semn în care auzim o chemare – și atunci ne trezim că întreaga noastră viață este atinsă, interpelată, schimbată, ba chiar propulsată către noi stadii ale […]
* Stresul se definește ca fiind totalitatea răspunsurilor defensive sau adaptate ale organismului nostru la factorii de agresiune fiziologici sau psihologici, precum și la emoțiile (plăcute ori neplăcute) care ne asaltează și care vor apăsa asupra noastră un timp mai lung sau mai scurt, într-o situație sau într-un mediu dat. (Jacque Salomé) * Închinare la […]
E soare-n ochii mei când afară e noapteStrăzile întortocheateMă văd a mia oarăAlergând așa, mereu în altă parte * Eu știu că fericirea-i încăpățânatăSe lasă adesea căutatăDar și când o găseștiNu mai ești deloc cel care erai odată * Refren:Când vrei să ai norocPune-ți zâmbetul la locÎți trebuie curajSă crezi că va fi bineȘi umor […]
Acest site şi materialele expuse în cadrul lui sunt protejate de legea drepturilor de autor. Este interzisă copierea şi distribuirea în orice fel a materialelor scrise publicate in cadrul acestui blog, fără acordul autorului, sau fără o menţiune bibliografică/URL site.
Păreri