Biserica „Naşterea Maicii Domnului” a Mănăstirii Hadâmbu dateză din anul 1659, când voievodul Gheorghe Ghica (1658-1659) i-a dăruit boierului grec Iani Hadâmbu, fost chelar, un loc „în pădurea Iașilor, la Dealul Mare”, pentru a construi o biserică cu hramul „Nașterii Preacinstitei și Născătoarei de Dumnezeu”. Între 1937-1938, preotul Octavian Zmău din Roman a pictat două icoane ale Maicii Domnului cu Pruncul, pe care le-a închinat, ca danie, Mănastirii Hadâmbu. În perioada celor treizeci de ani de părăsire a Bisericii, odoarele au fost închise într-o ladă. În 1990, odoarele au fost așezate cu cinste în Biserică, dupa noua sfințire a acesteia, iar cațiva ani mai târziu li s-a făcut ferecătura de aur și de argint. Icoana a fost donata Schitului din Dealul Mare, cum este cunoscută Mănăstirea Hadâmbu, de ieromonahul Iov Mazilu, egumenul acestui schit. După 1990, prin purtarea de grijă a Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, în vremea arhipăstoririi ca Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei, după 30 de ani de uitare, Mănăstirea Hadâmbu a fost reînfiinţată, odată cu venirea arhimandritului Nicodim Gheorghiţă, stareţul aşezării monahale.”
Ţi-a plăcut? Te invit: să distribui (share) sau să apreciezi (like) sau să comentezi (comment) postarea.
Trăia odată într-o căsuţă O mamă cu băiatul ei Şi se bucura biata mamă Că era lângă fiul ei Sărmana fiind credincioasă Spunea băiatului mereu De-a lui Iisus jertfire sfântă De patima şi chinul Său.
***
Astfel crescu baiatul mare Cu mare teamă de păcat Spunea la toţi cu îndrăzneală Că, dacă crezi, vei fi iertat Ah, cât era de fericită Mămica lui când îl vedea Că-n fiecare zi băiatul Cânta mereu şi se ruga.
***
Dar când el se făcu mai mare Spunea mămicii cu dispreţ, M-am plictisit, eu plec în lume Sunt tânăr, vreau să mă distrez. Îndată plânge biata mamă Ca să rămână lângă ea Şi în zadar ea îl rugă frumos Ca să rămână credincios.
***
În fiecare zi băiatul Cu lumea el îşi petrecea La mama lui ce plânge întruna El nicidecum nu se gândea. Iar mama lui îl roagă întruna Zi şi noapte, tot mereu Şi avea încredere sărmana Că Domnul o va asculta.
***
Dar într-o zi fiind bolnavă Zăcea în pat şi se ruga La bal să nu se ducă seara Şi să vegheze lângă ea. El nici măcar nu vrea s-asculte Şi-a plecat nepăsător Căci nu voia ca să rămână De râsul prietenilor.
***
Şi-a plecat o noapte-ntreagă La mama lui nici nu gândea Că a rămas plângând sărmana Când a plecat de lângă ea. Când se întoarse el acasă Mămica lui îl părăsi Şi-i zise: Sărut mâna, mamă Dar ea nu mai putu vorbi.
***
S-apropie uşor de pat Şi o priveşte mai atent Şi iată că pe pieptul mamei Observă că-i un bilet. Şi când desface el biletul Citeşte ce e scris în el: „Te-am părăsit, eu plec la Tatăl Doresc să ne întâlnim la cer.”
***
Strângând, băiatul sărută Braţele care l-au purtat Din fragedă copilărie Şi ce cu drag l-au dezmierdat… Şi zise atunci sărmănei mame Eu am fost un copil rău Căci nici în ultima secundă Nu am vegheat la capul tău.
***
Din clipă asta, mamă scumpă Voi sluji Domnului Iisus Şi ne vom revedea în ceruri Aşa cum în bilet e scris.
***
* Later Edit
In Memoriam Nicu Covaci
<<Muzicianul, compozitorul, chitaristul, fondatorul şi liderul iubitei trupe Phoenix a trecut în lumea celor veșnice vineri, 2 August 2024.
De urmărit filmul documentar „Phoenix. Har/Jar”, realizat de Televiziunea Română prin Casa de Producție TVR şi regizat de Cornel Mihalache. Prin acest documentar TVR a marcat împlinirea a 60 de ani de când s-au pus bazele trupei ce avea să se numească Phoenix şi să scrie istorie în muzica românească, devenind un reper cultural important pentru generații întregi.
„Phoenix. Har/Jar” reuneşte membrii formației din perioada de dinaintea plecării din 1977 şi punctează în cele 104 minute ale filmului momentele importante din cronologia tumultuoasă a trupei, de la primele apariții din 1962 sub numele de „Sfinții”, până în zilele noastre, povestind, în premieră, întâmplările prin care au trecut în țară, relația cu Securitatea, momentele în care au hotărât să fugă din România şi cum au reuşit s-o facă, dar şi viața pe care au dus-o peste hotare înainte şi după Revoluția din ’89.>> (TVR2)
Pentru o duminică liniștită se recomandă o vizită la aproximativ 30 de kilometri dinspre Iași spre comuna Mironeasa. Acolo se găsește un lăcaș de cult, creștin ortodox, care impresionează prin frumusețea cu care își primește vizitatorii, alegând întotdeauna să le fie sprijin la nevoie.
***Mănăstirea Hadâmbu din județul Iași este una dintre cele mai frumoase mănăstiri din zona Iașului. Tezaurul ei cel mai de preț este icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului, la care mii de credincioși îngenunchează și primesc mângâiere și vindecare.*** (doxologia.ro)
Vă invit să mergeți, (măcar de curiozitate, dacă a fi credincios e o opțiune încă incertă), să observați obiceiurile locului și să analizați care este starea de a fi.
* Later Edit
Ţi-a plăcut? Te invit: să distribui (share) sau să apreciezi (like) sau să comentezi (comment) postarea.
„Trecutul nu moare, ci se alcătuiește la viața omului, la ființa omului. Poate ați băgat de seamă că cei mai distanțați oameni, după vârste luați, sunt bătrânii. De ce? Pentru că au trăit în mod diferit viața și bătrânețea este rezumatul ei, iar la bătrânețe omul este ceea ce a devenit.”
Când Prince m-a privit în ochi, nu știu dacă se concentra asupra mea, a femeii care a leșinat, a bărbatului de lângă ea sau asupra altcuiva. Și nici nu conta. Conexiunea individuală era atât de puternică încât toți eram hipnotizați. Această tehnică – să te conectezi cu mulți conectându-te cu o singură persoană – reprezintă […]
Margaret și-a repetat povestea asta de nenumărate ori în gând, ca nu cumva să o uite. A fost odată ca niciodată, în Rusia, o poetă căreia i s-a interzis să mai scrie vreun vers. Dar în locul tăcerii, ea a ales focul. Noapte de noapte, scria versuri pe bucățele de hârtie, șlefuindu-le la perfecțiune, memorându-le. […]
Nu trăi doar pentru tine, Nu ești singur pe pământ, Numai faptele știi bine, Te vor duce la mormânt! * N-o să ai drept întrebare Ce mașină ai condus, Ci în ea, din întâmplare, Câți sărmani picioru-au pus? * Domnul n-o să vrea să știe Despre marea ta avere, Ci din ea, ce bucurie Ai […]
Sentimentul valorii personale își are rădăcinile în iubire și în sentimentul apartenenței, iar una dintre cele mai bune modalități de a le arăta copiilor că-i iubim necondiționat este să ne asigurăm că știu că aparțin familiei noastre. Sună ciudat, dar e vorba de o problemă importantă, uneori de-a dreptul dureroasă pentru copii. La pagina 164, […]
Un om avea un diamant, despre care își amintea că odată a fost foarte frumos, dar care de-a lungul anilor s-a acoperit de atâta praf și mizerie, încât acum arăta ca o piatră oarecare. Și atât de urât i se părea, că nu-l arăta nimănui. Dar într-o zi i-a venit o idee: a luat un […]
Acest site şi materialele expuse în cadrul lui sunt protejate de legea drepturilor de autor. Este interzisă copierea şi distribuirea în orice fel a materialelor scrise publicate in cadrul acestui blog, fără acordul autorului, sau fără o menţiune bibliografică/URL site.
Zâmbetul Soarelui 
Păreri