Odată, un prieten de-al nostru se plimba seara pe o plajă mexicană goală. La un moment dat, el a văzut o siluetă undeva departe. După ce s-a apropiat, a observat că era vorba de un localnic care se apleca, culegea anumite lucruri de pe jos şi le arunca în mare.
Apropiindu-se şi mai mult, prietenul nostru a constatat că bărbatul culegea de pe jos stele de mare eşuate la ţărm, pe care le arunca înapoi în ocean, câte una pe rând.
Uimit, prietenul nostru s-a apropiat de străin şi i-a spus:
–Bună seara, om bun. Ce faci?
– Arunc aceste stele de mare înapoi în apă. Vezi tu, e reflux şi bietele de ele au rămas pe nisip. Dacă nu le voi arunca repede înapoi, vor muri din cauza lipsei de oxigen.
–Înţeleg, i-a răspuns prietenul nostru, dar cred că există mii de stele de mare eşuate la ţărm. Ar fi imposibil să le arunci pe toate înapoi în apă. Sunt pur şi simplu prea multe. În plus, fenomenul se petrece probabil pe sute de plaje de-a lungul întregii coaste. Cred că înţelegi că este imposibil să schimbi cu ceva această situaţie!
Localnicul a zâmbit, s-a aplecat şi a cules o altă stea de mare, pe care a aruncat-o în apă, după care i-a răspuns:
–Poate că nu pot schimba situaţia tuturor stelelor de mare eşuate, dar o pot schimba cu siguranţă pe a acesteia!
Stea de mare
Jack Canfield şi Mark V. Hansen
(extras din cartea Supă de pui pentru suflet de Jack Canfield şi Mark V. Hansen)
–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––
Ţi-a plăcut? Te invit: să distribui(share) sau să apreciezi(like) sau să comentezi(comment) postarea.
Mulţumesc, Zâmbetul Soarelui !
––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––-
Zâmbetul Soarelui 
Păreri