Zâmbetul Soarelui

  Angela, o fetiţă în vârstă de 11 ani, a fost lovită de o boală degenerativă care îi afecta sistemul nervos. Nu mai putea vorbi, iar mişcările ei erau mult restricţionate. Medicii nu le-au dat părinţilor ei prea multe speranţe că fetiţa se va putea vindeca vreodată de această boală. Dimpotrivă, le-au prezis că ea îşi va petrece tot restul vieţii într-un scaun cu rotile. Au adăugat că foarte puţini oameni au reuşit de-a lungul timpului să învingă boala şi să revină la normal. Auzind aceste cuvinte, fetiţa a jurat că ea va fi unul din cei care au reuşit să se recupereze în urma bolii.

  A fost transferată într-un spital specializat în reabilitare din zona Golfului San Francisco. Medicii au aplicat toate terapiile pe care le cunoşteau, fermecaţi de spiritul dârz al fetiţei. Printre altele, i-au vorbit de procesul vizualizării şi au învăţat-o să îşi imagineze că poate merge din nou, gândindu-se că chiar dacă nu va avea alte rezultate, cel puţin îi va reda speranţa  şi o va ajuta să facă ceva pozitiv în lungile ore în care era ţintuită la pat. Angela s-a străduit din răsputeri să execute toate mişcările de terapie fizică, în apă sau în şedinţele de exerciţii fizice. Ea nu se oprea din lucru nici între şedinţele de fizioterapie, vizualizând faptul că poate merge din nou!

  Într-o zi, pe când se străduia din răsputeri să îşi imagineze că picioarele ei funcţionau din nou, i s-a părut că s-a petrecut un miracol: patul a părut să se mişte! De fapt, chiar se mişca dintr-o parte în alta a camerei! Fetiţa a început să ţipe:

 –Priviţi ce fac! Priviţi! Priviţi! Pot să fac asta! M-am mişcat! M-am mişcat!

  Dar nu numai ea ţipa, ci toţi cei din spital, care alergau de colo-colo într-o stare de agitaţie nebună, în timp ce echipamentele medicale treceau dintr-o parte în alta a camerelor, iar geamurile se spărgeau. De fapt, se producea un mare cutremur de pământ, dar nu-i spuneţi asta Angelei. Ea este convinsă şi astăzi că ea a provocat acele mişcări ale patului. De atunci au trecut câţiva ani, iar ea s-a întors la şcoală. Pe picioarele ei! Fără cârje şi fără scaun cu rotile. Vedeţi voi, un om care poate cutremura pământul între San Francisco şi Oakland poate cu siguranţă să învingă o boală oarecare. Nu credeţi?

Hanoch McCarty

(extras din cartea Supă de pui pentru suflet de Jack Canfield şi Mark Victor Hansen)

Etichete:ce este procesul vizualizării, copil poveste cu tâlc, cutremur fetiţă Pâmânt boală, despre boală, despre cutremur, despre poveşti adevărate, despre procesul vizualizării, Hanoch McCarty Supă de pui pentru suflet, Jack Canfield, Jack Canfield şi Mark Victor Hansen, Mark Victor Hansen, poveste cu tâlc, poveste cu tâlc despre boală, poveste cu tâlc despre viaţă, S-a mişcat Pământul pentru tine?, Supa de pui pentru suflet