Cel mai MARE ADEVĂR spus de F.M.DOSTOIEVSKI

21 aug.
"... Acum nu mă mai supăr, acum îmi sînt dragi cu toţii 
şi chiar şi cînd îşi rîd de mine - şi atunci îmi sînt 
chiar deosebiţi  de dragi. 
     Aş rîde şi eu cu ei, adică nu de mine, ci de hazul lor,
dacă, privindu-i nu m-aş simţi atît de trist. Trist, fiindcă
ei nu ştiu adevărul, iar eu ştiu adevărul.
     Ah, ce greu îţi e atunci cînd numai tu ştii adevărul!
Dar ei nu vor înţelege asta. Nu, nu vor înţelege [...]
     Principalul e să-i iubeşti pe ceilalţi aşa cum 
te iubeşti pe tine însuţi şi asta-i tot, nu-ţi mai trebuie
nimic: imediat ai afla cum să-ţi clădeşti raiul. Şi totuşi
nu e decît un vechi adevăr, pe care oamenii l-au repetat şi 
l-au citit de un bilion de ori,dar uite că n-a prins rădăcini!
     Conştiinţa vieţii este mai presus de viaţă, cunoaşterea
legilor fericirii este mai presus de fericire - iată cu ce
trebuie să luptăm! Şi am să lupt. Numai să dorească toţi şi
toate s-ar angaja cât ai clipi."


F.M.Dostoievski

–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––

Dacă ţi-a plăcut, te invit: să distribui(share)sau să apreciezi(like)  sau să comentezi(comment) postarea.

Mulţumesc, Zâmbetul Soarelui​ !

–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––

O nominalizare la Liebster Award

8 aug.

De curând am fost nominalizată la Liebster Award şi, cu mare drag, răspund provocării.

Mulţumesc, https://coltulcultural.wordpress.com/.

Reguli

  • mulțumește persoanei care te-a nominalizat scriind link-ul către blogul ei în postare;
  • răspunde la toate întrebările primite;
  • nominalizează 11 bloggeri care au sub 500 de followers;
  • formulează 11 întrebări pentru cei nominalizați de tine;
  • nu poți nominaliza persoana care te-a nominalizat pe tine;
  • trimite-le nominalizaților un link la postarea în care i-ai numit, să se informeze cum trebuie;

Răspunsurile mele, pentru întrebările primite, sunt următoarele:

  1. Cât de mult te împlinește scrisul pe blog? În termeni de procente, scrisul pe blog reprezintă un 20% . Mult, puţin…?
  2. Cum ți-ai ales numele blogului? Povestea numelui de blog porneşte de la prenumele meu , Sorina, în combinaţie cu zâmbetul veseliei mele.
  3. Cine ești tu,ca persoană (scurtă descriere)? Eu sunt … Eu.
  4. După ce criterii alegi un blog/ articol pe care-l urmărești/ citești? Atunci când aleg un articol sunt atentă , în general, la  CALITATEA informaţiilor transmise.
  5. De ce te temi? De nimic.
  6. Un moment frumos trăit? O reuniune de familie, la bunicii mei dragi.
  7. Crezi în prietenie? Desigur.
  8. Ce ai duce cu tine pe o insulă pustie (în afară de provizii, lucruri speciale și mai ales ”pe cine”) ? Aş duce cu mine starea de bine .
  9. Ce te întristează? Cuvintele spuse fără rost.
  10. Te uiți la TV? La ce? Nu.
  11. Ce-ți place cel mai tare să citești? Diversitatea.

Nominalizările mele  includ şi blog-uri care au peste 500 de followers   :

Întrebările pe care le-am primit eu, le dau mai departe celor amintiţi mai sus 🙂

Un sfârşit de săptămână excelent!

Libster-Award

 

Vasile ALECSANDRI – Bucovina

3 aug. pas-tihuta
Dulce Bucovină,
Veselă grădină,
Cu pomi roditori
Şi mîndri feciori!
Cuib de păsărele
Albe, sprintenele,
Care-n ochii lor
Au foc răpitor.

Tu, ce eşti o floare
Căzută din soare,
Cu trei alte flori,
A tale surori!
Ele cătră tine
Privesc cu suspine
Şi tu le zîmbeşti
Cu zîmbiri cereşti.

Dulce Bucovină!
Vîntul ce înclină
Cu aripa lui
Iarba cîmpului,
Naşte prin şoptire
Scumpa amintire
De-un trecut frumos,
Mare, glorios.

Fii în veci voioasă
Precît eşti frumoasă !


–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––

Dacă ţi-a plăcut, te invit: să distribui(share)sau să apreciezi(like)  sau să comentezi(comment) postarea.

Mulţumesc, Zâmbetul Soarelui​ !

–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––

Clopoţeii de vânt

2 aug.

Se povesteşte că odată, demult, trăia retras în munţii din China un maestru. Era vesel tot timpul, le zâmbea tuturor celor care îi ieşeau în cale. Unul dintre elevii lui, curios fiind să afle cum de maestrul este tot timpul fericit, l-a întrebat într-o zi:
– Maestre, de unde acest zâmbet continuu pe chipul tău?
– De la clopoţeii de vânt, răspunse maestrul.
– Cum aşa?
– De fiecare dată când sună clopoţeii de argint de la poarta mea, mă cuprinde o bucurie fără margini! Înseamnă că vine cineva… Şi sosirea cuiva, fie şi doar a vântului, mă umple de fiecare dată de fericire…
Gândind că ar avea în ei ceva magic, într-o noapte elevul hotărâ să fure clopoţeii. Îi duse în casa lui, îi aşeză la poartă şi aşteptă ca miracolul să se producă. Dar nu simţi nimic când aceştia sunară… Ba mai mult, după o săptămână sunetul clopoţeilor începu să îl enerveze din cale afară!
Când totul deveni insuportabil, cuprins de remuşcări, se duse înapoi la maestrul său să-i înapoieze clopoţeii. Îşi ceru de nenumărate ori iertare, şi când fu sigur că maestrul l-a iertat, îi puse întrebarea care îl frământa:
– De ce la mine nu se întâmplă nimic atunci când sună clopoţeii? De ce nu apare bucuria pe care o văd la tine?
– Dragul meu, îi răspunse maestrul, unde ai aşezat tu clopoţeii?
– La poarta casei mele, maestre!
– Ei, vezi? Trebuia să-i aşezi la poarta sufletului tău…

Clopoţeii-de-vânt

Sursa

–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––

Dacă ţi-a plăcut, te invit: să distribui(share)sau să apreciezi(like)  sau să comentezi(comment) postarea.

Mulţumesc, Zâmbetul Soarelui​ !

–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––

 

Etichete, oameni, valoare…

2 aug. Etichete,oameni, valoare...

Nu de puţine ori suntem puşi în  situaţia  de a alege: fie că vorbim de prietenii, feluri de mâncare, locuri pentru relaxare ş.a. Dar oare cum selectăm ceva potrivit ? Mă opresc la primul gând care îmi spune că e vorba de  prima privire. Când ai văzut acel ceva ce-ţi trebuie, îi faci o evaluare rapidă şi pui aşa-zisa etichetă. Şi, totuşi, cât valorează o etichetă „umană” ? Mult, puţin, deloc… Cea pe care o primeşti este importantă, deoarece reprezintă percepţia externă. O amprentă pozitivă  poate schimba perspectiva asupra persoanei în cauză, ajutând-o să primească chiar şi un zâmbet, mult mai uşor. Însă, eu sunt de părere că nu eticheta îţi dă valoarea adevărată, ci doar substratul tău interior şi modul în care este transmis celorlalţi. Pe această temă, am găsit o reclamă a celor de la Coca-Cola şi vă invit să o urmăriţi:

Ţie ce etichetă ţi se potriveşte ?


Ţi-a plăcut? Te invit: să distribui(share) sau să apreciezi(like)  sau să comentezi(comment) postarea.

Mulţumesc, Zâmbetul Soarelui !