Prietenia şi Dragostea

4 ian.

Într-o zi Prietenia se întâlnește cu Dragostea, fiecare se prezintă.

Apoi Dragostea întreabă Prietenia :

– Dacă exist eu, tu ce rost mai ai ?

Prietenia răspunde : „- Eu las un zâmbet acolo tu unde ai lăsat o lacrimă...

Sfârşit şi început pentru Zeul An. Ritualuri şi credinţe strămoşeşti de Anul Nou.

31 dec.

În centrul calendarului popular al românilor stă Soarele, străveche epifanie uraniană. Soarele înfrunzeşte şi desfrunzeşte codrul, leagă şi dezleagă anotimpurile, reactualizează timpul sacru şi ne ajută să renaştem mai puri, mai frumoşi, mai înţelepţi.

Discover BucovinaSărbătoarea Anului Nou nu a avut o mare însemnătate în comunităţile tradiţionale româneşti, Reve­li­onul fiind un import târziu de sor­gin­te urbană, destul de greu de acceptat de bătrânii satelor. „La noi, în vremurile mai vechi, lumea nu ştia de Revelion. (…) În seara precedentă vârstnicii se adunau, povesteau, se omeneau, ca în seara de Crăciun. (…) La miezul nopţii se trăgea clopotul la biseri­că, iar sătenii ieşeau din ca­se şi pocneau şi pusşcau să alunge diavolii, să nu fure Anul Nou.” (Marcel Laptes – „Timpul şi sărbătorile ţăranului român”)

Pe teritoriul ţării noas­­tre au fost identificate cel puţin trei înce­pu­turi de an: la 1 ianua­rie (calendarele iulian şi gregorian), la 1 martie (calendarul roman), şi la 1 septembrie (calendarul biblic). În plus, potrivit cercetărilor etnologului Ion Ghinoiu, este posibil ca în perioada 13 no­iem­brie – 6 decembrie, profund marcată de ritualuri de înnoire a timpului (Ovidenia, Filipii de Toamna, Santandrei si Sf. Niculai) să fi fost celebrat Anul Nou dacic.

În vechime revelionul era un cere­mo­nial funerar, ocazionat de moartea şi renaşterea simbolică a zeului an. Acesta, începând cu 1 ianuarie, creştea, întinerea, se maturiza, îm­bătrânea şi devenea „moş”, apoi murea şi reînvia odată cu timpul calendaristic cu care se identifica, parcurgând un drum circular, fără de sfârşit.

Discover BucovinaIniţial, timpul acestei sărbători se împarţea în două intervale egale ca număr de zile şi total opuse ca în­căr­caătură simbolică. Astfel, între Crăciun şi Anul Nou avem un timp bătrân, agonic, nefast, aflat sub semnul în­toar­cerii sufletelor morţilor acasă şi im­p­licit a pomenirii moşilor de neam. În­cepând cu San-Vasii şi până de Bo­bo­tează spiritele malefice, alungate de colindători, încep să dispară, timpul revigorat, este tânăr şi fast, numai bun pentru practicile de divinaţie şi magie. Să ne amintim câteva practici magice, relicve ale unei lumii în­de­păr­tate, stranii şi simbolice, săvârşite în lunga noapte albă, hotar luminos între Anul Vechi şi Anul Nou. Se spu­ne că în noaptea dintre ani nu-i bine să stingi lumina în casă şi nici să adormi, pentru că altfel pune stăpânire pe tine demonul somnului şi al morţii. Porţile se ţin deschise ca să poată intra norocul iar ferestrele se deschid şi ele la miezul nopţii ca să iasă anul vechi şi să intre cel nou. Se spune că atunci, dacă ai sufletul curat şi ai ţinut Postul Crăciunului, se deschid cerurile şi poţi vedea toţi sfinţii stând la masă cu Dumnezeu.

Discover BucovinaÎn Maramureş, la miezul nopţii se sprijină de perete, în picioare, câte un lemn pentru fiecare suflet din casă şi dacă până dimineaţa vreunul dintre acestea cade, se consideră că e semn rău pentru persoana căreia îi era destinat. Tot aici se practică „le­ga­tul mesei”, pentru ca familia să fie unită şi animalele din gospodărie să fie păzite de fiarele pădurii. Picioarele mesei se leagă simbolic cu un lanţ, sub masă se presară o mână de fân, iar în fân se pune câte un colăcel mic de grâu pentru fiecare animal din grajd. Dupa slujba de Sfântul Vasile, co­l­ăce­ii sunt daţi hrană vitelor, masa ur­mând să rămână „legată” până de Bo­botează. Fetele ies în curte, privesc cerul şi numără nouă stele iar cum va fi cea de-a noua dintre ele (strălu­ci­toa­re/palidă/mică/mare) aşa le va fi şi ur­si­tul. Dacă rezultatul nu li se pare edificator, intră în casă, pun o ve­ri­ghe­tă de aur într-un pahar cu apă, de o parte şi de alta a paharului aşază câte o lumânare, iar în spatele lui, o oglindă. Se spune că cea care se uită în oglindă îşi vede ursitul deschizând uşa. În zona Buzăului, fetele nemăritate mătură gunoiul din casă cu mâinile la spate, îl presară pe matură sau pe făraş în pragul casei sau în mijlocul curţii, se aşaza cu picioarele pe gunoi şi ascultă din ce parte latră câinii pentru a afla direcţia în care se vor mărita.

Bătrânii pun pe cuptor câte 5-6 boabe de porumb, grâu, orz şi ovaz, aşază pe fiecare un cărbune aprins, considerând că cea mai bună recoltă o vor da boabele care fac cea mai multă cenuşă. Tot ei ghicesc vremea pentru întreg anul, citind „calendarul de ceapă”. Pentru aceasta, taie o ceapă în două iar în 12 dintre foile de la mijloc, câte una pentru fiecare lună a anului, presară sare în cantităţi egale. Le lasă aşa peste noapte iar dimineaţa, în funcţie de cantitatea de apă adunată, socotesc care lună va fi ploioasă şi care secetoasă.

Î528536_453733611354931_683651755_nn dimineaţa de Anul Nou oa­me­nii se spală ritualic, înainte de răsări­tul Soarelui, cu apă neîncepută în care pun un bănuţ de argint, un fir de busuioc şi o crenguţă de brad, cu credinţa că vor fi căutaţi şi iubiţi ca banii, norocoşi şi curaţi ca busuiocul, frumoşi şi viguroşi ca brazii. Copiii umblă cu Sorcova şi cu Pluguşorul, aducând în case belşug şi noroc iar noi ne salutăm folosind formula magică „An Nou Fericit!”.

Sursa

 

 

 

 

––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––-

Ţi-a plăcut? Te invit: să distribui(share) sau să apreciezi(like)  sau să comentezi(comment) postarea.

Mulţumesc, Zâmbetul Soarelui !

––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––-

 

Pildă frumoasă

30 dec.

Un om bogat, pasionat de artă, avea în colecţia lui opere ale tuturor marilor maeştri, renascentişti, clasici şi moderni, din toate şcolile şi curentele. Deseori stătea împreună cu unicul său fiu, admirând minunatele piese din colecţia lor. Dar a izbucnit războiul şi fiul a fost înrolat şi trimis la lupta. El a dat dovadă de mult curaj şi a murit la datorie, în timp ce salva viaţa unui camarad. Când a primit anunţul, tatăl a fost profund îndurerat de pierderea unicului său fiu. O lună mai târziu, a auzit bătăi la uşă . În prag stătea un tânar cu un pachet mare în braţe...El a spus:

– Domnule, nu mă cunoaşteţi. Eu sunt soldatul pentru care fiul dumneavoastră şi-a dat viaţa. În acea zi el a salvat multe vieţi ale celor răniţi dar, în timp ce încerca să mă ducă pe mine într-un loc sigur, un glonte i-a străpuns inima, el murind pe loc…Deseori ne vorbea de dumneavoastră şi despre pasiunea pe care o aveţi pentru artă.

Tânărul i-a înmânat pachetul.
-Ştiu că este aproape un nimic. Eu nu sunt un pictor cunoscut, dar sunt convins că fiul dumneavoastră ar fi vrut să aveţi acest tablou.

Tatăl a început să desfacă ambalajul. Era un portret al fiului său, pictat de tânar. Privindu-l atent, a fost uimit de felul în care tânărul pictor a reuşit să surprindă chipul, dar şi personalitatea fiului său. Tatăl a scos un suspin şi cu ochii plini de lacrimi a mulţumit tânărului, oferindu-i şi o sumă de bani pentru tablou.
-O, nu se poate aşa ceva, domnule… Toată viaţa nu voi putea să plătesc pentru ceea ce fiul dumneavoastră a făcut pentru mine. Acesta este doar un cadou.
Tatăl a prins tabloul pe una din simezele sale. De câte ori avea vizitatori, el începea prin a le arăta portretul fiului său şi numai după aceea le dădea voie să vadă marile capodopere colecţionate.
Dupa moartea batrânului tată, s-a organizat licitaţia marii lui colecţii de tablouri. S-au adunat foarte multe persoane care doreau să vadă şi, mai ales, să achiziţioneze tablouri pentru propriile lor colecţii.
La deschidere, pe podium era postat portretul fiului. Persoana delegată să conducă licitaţia,adjudecătorul, a deschis sesiunea, lovind cu ciocănelul:
-Începem licitaţia cu acest portret al fiului. Cine deschide oferta?
În sală s-a lăsat liniştea….Apoi, de undeva din fundul sălii, o voce a strigat:
-Am venit să vedem marile opere! Sari peste această piesă!…
Dar, netulburat, adjudecatorul a continuat:
-Face cineva o ofertă pentru acest portret?… 100?… 200?…
Din sală, cineva a strigat iritat:
-Nu am venit pentru acest portret!… Ne-am adunat pentru picturile lui Rembrandt, Fragonard, Van Gogh, Matisse, Picasso şi ale celorlalţi maeştri!… Haideţi să trecem, cu adevărat, la licitaţie!…
Netulburat, adjudecătorul a continuat:
-Fiul!… Fiul!… Îl vrea cineva pe fiul?!…
Într-un târziu, din cel mai îndepărtat colţ al sălii s-a auzit o voce timidă:
-Dau eu 10 pentru acest portret…
Era cel care fusese, ani mulţi, grădinarul tatălui şi al fiului. Fiind un om sărac, nu putea să ofere mai mult.
-Există o ofertă de 10!… Cine dă mai mult?!… Dă cineva 20?!…
Sala era în fierbere.
-Daţi-i-l lui pentru 10!…Să trecem la maeştri!…La maeştri!…
Nu-l voiau pe fiu. Toţi doreau să profite de ocazie şi să cumpere opere mari pentru colecţiile lor. Ferm, adjudecătorul a continuat:
-10, odată!…10, de două ori!…
Şi, lovind cu ciocănelul în masă:
-Adjudecat! VÂNDUT pentru 10!
Din faţă, cineva a zbucnit:
-În sfârşit, putem trece la marea colecţie!…
Calm, adjudecătorul a pus jos ciocănelul, spunând:
-Îmi pare rău, dar licitaţia s-a încheiat.
Rumoare în sală:
-Dar tablourile?!…Cum ramâne cu maeştrii?!…Colecţia?!…
-Regret, a spus adjudecătorul. Când am fost desemnat să conduc această licitaţie, mi s-a comunicat o prevedere secretă din testament, pe care nu am avut voie să o fac cunoscută decât în acest moment: licitaţia se referă numai la potretul fiului !Cine îl ia moşteneşte întreaga avere, care include şi toată colecţia de opere de artă! Omul care-l primeşte pe fiul obţine TOT!…
Dumnezeu Tatăl a trimis acum 2000 de ani pe Fiul Său ca să moară pe cruce.
La fel ca mesajul adjudecătorului, şi mesajul lui este:
-Fiul, Fiul, cine-l primeşte pe Fiul?!
Pentru că, vezi tu, acela care îl primeşte pe Fiul obţine totul…

Că într-atât a iubit Dumnezeu lumea încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat, pentru că tot cel ce crede într-Însul să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică. (Ioan 3/ 16).
Aceasta este adevărata dragoste…

Sursa

––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––-

Ţi-a plăcut? Te invit: să distribui(share) sau să apreciezi(like)  sau să comentezi(comment) postarea.

Mulţumesc, Zâmbetul Soarelui !

––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––-

Nicolae Labiş – ODA SOARELUI

30 dec.
Te naşti din plasma zării cu limpezimi de-albuş,
Ne dai în semicicluri lumina ta prin rază --
Mă entuziasmează sublimul tău urcuş,
Căderea ta în hăuri adânc mă întristează.

Când urci, adapi pământul cu sângele-ţi ceresc,
Ucizi fără de milă bacterii ucigaşe.

Dar când cobori sub zare, piticii se fălesc
Cu umbre pieritoare, dar mari, dar uriaşe.
ODA SOARELUI

Avioanele

30 dec.

Pentru un zbor plăcut, se recomandă următoarele :

  1. Rotiţi gleznele,
  2. Joc de călcâie,
  3. Îndoiţi genunchii,
  4. Rotiţi umerii,
  5. Îndoiţi braţele,
  6. Genunchii la piept,
  7. Aplecare înainte,
  8. Ridicaţi braţele,
  9. Dezmorţiţi-vă umerii,
  10. Rotiţi gâtul.

Un video cu  diverse tipuri de avioane :

–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––

Dacă ţi-a plăcut, te invit: să distribui(share)sau să apreciezi(like)  sau să comentezi(comment) postarea.

Mulţumesc, Zâmbetul Soarelui​ !

–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––