Niculina Stoican este o cunoscută interpretă de muzică populară pe care o îndrăgesc foarte mult. Are o poftă de viaţă molipsitoare, un optimism uşor de sesizat, este energică şi sigură pe sine în ceea ce face. Cu o carieră atent construită a reuşit să rămnă în sufletul românilor prin melodiile sale. Dragostea pentru folclorul românesc a fost moştenită de la mama sa Angelica Stoican şi a continuat cu succes în acest domeniu fiind foarte talentată. A împărţit timpul şi pentru familie, pentru carieră şi a delimitat excelent. Emisiunea moderată de Niculina Stoican a dovedit faptul că are înclinaţie pentru televiziune. Acolo este un fel de „Cupidon ” al celor necăjiţi că nu au găsit perechea potrivită şi se descurcă minunat în rolul acesta aducând mereu voia bună şi zâmbetul pe chipul celor prezenţi şi nu numai. La data de 9 decembrie 1970 în comuna Balta din judeţul Mehedinţi s-a născut o voce de excepţie pentru România.
Gânduri ale Niculinei Stoican când a împlinit 35 de ani
” O aniversare specială am avut la 18 ani, la majorat, şi la 20 de ani, când m-am căsătorit şi am avut o zi deosebită. După aceea, la 23 de ani am avut băieţelul şi toată atenţia mea s-a îndreptat asupra lui. Având în vedere că împlinesc 35 de ani conştientizez mai mult faptul că timpul trece şi că e bine să profiţi în viaţă din toate punctele de vedere. Personal, cea mai mare satisfacţie o reprezintă băiatul meu, Vlad, care face 13 ani. Florile pe care mi le aduce el în fiecare an, zâmbetul lui frumos şi privirea lui luminoasă atunci când îmi spune: „Mami, te iubesc!” sunt cel mai frumos cadou. Cea mai mare dorinţă a mea este să-mi văd băiatul mare, fericit şi liniştit la casa lui, iar eu să ajung o bunicuţă iubită de nepoţei.
Profesional, îi mulţumesc lui Dumnezeu, am avut foarte multe realizări până la vârsta asta.
E adevărat că se poate şi mai bine, dar nu mă plâng. Îmi place să muncesc, să perseverez. Am câteva regrete, dar le păstrez în suflet şi am încercat să învăţ din ele. Am trăit în preajma mamei, care e un nume mare în muzica populară şi de la care am învăţat ce înseamnă tradiţia populară şi cântecul popular.
Mama şi-ar fi dorit să fiu medic, dar trebuie să ai înclinaţie către aşa ceva. Cred că fac bine ceea ce fac şi nu m-am gândit niciodată că aş fi putut face altceva. La început n-am crezut că o să pot face o profesie din cântec. Toată lumea îmi ridicase ştacheta la nivelul mamei, neînţelegând că şi eu trebuie să am un început.
Am cântat un timp cu mama, apoi am luat o pauză de câţiva ani şi la un moment dat m-am hotărât să încerc singură, să văd dacă pot să am un drum al meu. De-a lungul timpului am încercat să urmez sfaturile celor din jur. Bunica mea întotdeauna mi-a spus să fiu OM. Mama este foarte calmă şi foarte răbdătoare. Am încercat să îi urmez modelul, pentru că de la ea am învăţat că în viaţă este esenţial să fii răbdator, să fii echilibrat.
Altfel nu ştiu cum ai putea trece de încercările la care te supune viaţa. De obicei sunt un pic tristă în această zi, dar nu din cauză că se mai adaugă un an vârstei, ci pentru că se mai întâmplă uneori să fiu singură din cauza meseriei, să fiu plecată, să nu fiu alaturi de cei dragi.”
Zâmbetul Soarelui 
Păreri