„Pe o mare de durere, bătută de talazuri, când totul se scufundă și piere, sub furtuna greutăților, doar ea, speranța, te mai îndeamnă, ca o steluță mică și albă, care licărește și-ți luminează calea, să vâslești mai departe, să-ți găsești limanul…
Doar ea te mai mângâie și-ți încălzește pieptul când te cuprinde frigul și spaima deznădejii….!”
Alexandru Mitru – Legendele Olimpului
––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––-
Ţi-a plăcut? Te invit: să distribui(share) sau să apreciezi(like) sau să comentezi(comment) postarea.
Mulţumesc, Zâmbetul Soarelui !
––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––-
Zâmbetul Soarelui 
Peisajul marin este atat de viu,
Ca aproape inclin,in comm, asa deschis,sa-ti scriu:
Steluta ce in suflet , spre tine licareste,
Timida se intreaba: pe mine ma zareste?
Reusi-va nava, corect a acosta?
Madi si Onu
ApreciazăApreciază
…………..
ApreciazăApreciază
Ca deseori…, in ezoteric,
Se cuibari, al ei ETERIC!
Madi si Onu
ApreciazăApreciază