Bob, labradorul zâmbitor, înconjurat de prieteni deosebiţi

8 iul.

Bob trăieşte în São Paulo, Brazilia alături de un hamster şi un curcubeu de păsări, a căror vieţi sunt documentate pe Facebook  şi Instagram ,  pentru bucuria oamenilor. Boticul său este tocmai potrivit pentru ca prietenii săi să se relaxeze , atunci când nu trag un pui de somn , împreună, sub pături.

Următoarea dată când tu şi prietenii tăi nu  puteţi să vă puneţi de acord unde să luaţi cina, amintiţi-vă că Bob nu mănâncă seminţe, însă asta nu-l opreşte să fie acolo cu prietenii săi, zâmbitor.

Bob-1

 

Bob-2

 

Bob-3

 

Bob-4

Bob-5

Bob-8

Bob-9

Bob-10

 

–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––

Dacă ţi-a plăcut, te invit: să distribui(share)sau să apreciezi(like)  sau să comentezi(comment) postarea.

Mulţumesc, Zâmbetul Soarelui​ !

–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––

 

Darul delfinului

7 iul.

 

darul-delfinului

Înotam sub apă, la o adâncime de peste 10 metri. Ştiam că nu ar fi trebuit să merg atât de departe, dar eram o foarte bun înotătoare, aşa că am riscat. Curentul nu era foarte puternic, iar apa era caldă, limpede şi atrăgătoare. Când mi s-a pus un cârcel, mi-am dat seama câtde prosteşte am procedat. Nu mă simţeam foarte speriată, dar cârceii sau înmulţit, îndeosebi în zona stomacului. Am încercat să îmi dau jos centura de la brâu, dar nu am reuşit. Am început să mă scufund şi să devin cu adevărat speriată, fapt care mi-a paralizat orice mişcări. Am privit cadranul ceasului de măsurare a aerului din rezervor şi am constatat că nu mai aveam prea mult. Am încercat să îmi masez abdomenul. Nu purtam costum de scafandru, dar nici nu mă puteam îndrepta, aşa că nu-mi puteam masa muşchii cuprinşi de cârcei.

M-am gândit : „ Nu pot muri aşa! Mai am multe lucruri de făcut!” Mi se părea ridicol să mor în acest fel, fără să ştie nimeni de mine. De aceea, am strigat în sinea mea: „Ajutor! Vă rog, oricine mă aude!

Nu eram deloc pregătită pentru ceea ce s-a întâmplat în continuare. Am simţit că mă atinge ceva de la spate, chiar sub subsoară. „O, nu, m-am gândit. Rechini!” Eram terorizată. Cineva părea să mă ridice însă la suprafaţa apei, ca şi cum m-ar fi tras de braţ. Cu privirea perferică am văzut atunci un ochi. Avea cea mai minunată privire din câte mi-aş fi putut imagina. Uitându-mă la el, am ştiut că sunt în siguranţă.

Am continuat să mă ridic la suprafaţă, cu aripioara lui dorsală sub subsoara mea şi îmbrăţişându-l strâns. M-am relaxat complet şi l-am îmbrăţişat de-a dreptul. Simţeam că animalul îmi transmite o stare de siguranţă şi că mă vindecă în timp ce mă ridică la suprafaţă. Cârceii mei au dispărut odată cu relaxarea care m-a cuprins, aşa că am rămas cu convingerea absolută că delfinul ma vindecat.

După ce m-a scos la suprafaţă, a continuat să mă împingă către mal. M-a condus până la o apă atât de puţin adâncă încât am început să mă tem să nu eşueze la ţărm, aşa că l-am împins la rândul meu în apa mai adâncă. A rămas acolo, privindu-mă ca să vadă dacă mă simt bine.

Mi s-a părut că am primit o a doua şansă în viaţă. Mi-am scos centura de greutate şi rezervorul de oxigen, apoi restul costumului şi m-am întors în apă, complet goală, pentru a fi alături de acel delfin. Mă simţeam uşoară, liberă şi vie, şi nu îmi doream altceva decât să mă joc în apă şi să mă bucur de acea libertate. Delfinul m-a dus din nou în larg şi a început să facă giumbuşlucuri alături de mine. Cu această ocazie, am observat că ceva mai departe se afla o întreagă colonie de delfini.

După o vreme m-a readus la ţărm. Eram deja foarte obosită, pe punctul de a leşina, aşa că s-a asigurat că sunt în siguranţă în apa puţin adâncă de lângă mal. Apoi s-a întors în lateral,astfel încât să mă poată privi cu un ochi. Am rămas astfel foarte mult timp , într-o stare aproape de transă. Imagini din trecut îmi treceau prin minte. Apoi delfinul a scos un sunet ascuţit şi s-a întors la fraţii lui. În scurt timp au dispărut din vedere.

Elizabeth Gawain

darul--delfinului

Extras din cartea : Supă de pui pentru suflet – Jack Canfield şi Mark Victor Hansen

–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––

Dacă ţi-a plăcut, te invit: să distribui(share)sau să apreciezi(like)  sau să comentezi(comment) postarea.

Mulţumesc, Zâmbetul Soarelui​ !

–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––

 

Vali SLAVU – Cine este vara ?

6 iul.

Vara e o vrăjitoare
Ce preschimbă, prin magie,
Spicele de pe ogoare
Într-o mare aurie

Vara, mare pictoriţă,
Ia din curcubeu culori
Şi, cu har, în poieniţă,
Zugrăveşte fluturi, flori…


Vara e compozitoare –
Cu un tril de ciocârlie
Şi-unul de privighetoare
Ea compune-o rapsodie.


Ca poetă iscusită,
Vara, cu penel de soare,
Scrie slovă aurit㠖
Câte-un vers în orice floare.


Când cicoarea şi sulfina
Au, din rouă, diademe,
Ea transformă-n zori grădina
Într-o carte cu poeme.


Vali-SLAVU-Cine-este-Vara-?

–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––

Dacă ţi-a plăcut, te invit: să distribui(share)sau să apreciezi(like)  sau să comentezi(comment) postarea.

Mulţumesc, Zâmbetul Soarelui​ !

–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––

 

Conferinţă Andreea RAICU – Cum să ai tot ce îţi doreşti ieşind din zona de confort

5 iul.

Andreea-Raicu

<<  De ce am organizat conferinţa din seara asta? Pentru că ea în sine a fost o provocare! Cred că mulţi dintre cei care participă la aceste conferinţe mă cunosc de la televizor. Ştiu că sunt percepută ca o vedetă şi planează asupra mea bănuiala că acest statut de persoană publică îmi conferă automat şi statutul de om fericit.
Ea apare la TV, are o casă minunată, cele mai frumoase haine, cele mai exotice vacanţe! Are tot ce şi-ar putea dori un om de la viaţă, deci e fericită!”. În seara asta le-am spus celor prezenţi că nu, nu am o viaţă mereu minunată şi nici nu sunt apărată de frământări, de nemulţumiri şi temeri. Da, mi-am recunoscut vulnerabilităţile şi am văzut zeci de perechi de ochi care mă priveau cu uimire. Apoi cu mulţumire! Pentru că oamenii aceştia au înţeles că nu sunt singuri. Că noi toţi trecem prin situaţii dificile, indiferent de meserie sau vârstă. Şi au mai înţeles şi că puterea de a depăşi aceste hopuri vine din disponibilitatea omului de a lupta. Laşi ce ştii, ieşi din zona ta de confort emoţional şi faci schimbări. Te pui în situaţii pe care în trecut le respingeai total. Satisfacţiile sunt uriaşe!
Eu în seara asta, vorbind despre zona de confort, am ieşit din zona de confort. Rezultatul? Această incredibilă bucurie – care nu mă lasă nici să dorm – pe care o simt acum: sunt fericită că am vorbit unor oameni care îşi doresc o viaţă mai bună şi mai frumoasă, sunt entuziasmată că am împărtăşit momentele grele care ne-au dus spre cele bune, sunt recunoscătoare că mi s-a mai confirmat o dată faptul că a da – poveşti, experienţe, trăiri – înseamnă, de fapt, a primi!
Vă mulţumesc pentru tot ce mi-aţi dat! >> (Andreea RAICU)

––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––-

Ţi-a plăcut? Te invit: să distribui(share) sau să apreciezi(like)  sau să comentezi(comment) postarea.

Mulţumesc, Zâmbetul Soarelui !

––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––-

Picturi spontane, pe nisip, cu Joe Mangrum

4 iul. Picturi spontane pe nisip cu Joe Mangrum

Artistul Joe Mangrum   are un talent aparte, deoarece reuşeşte să transforme nisipul într-un adevărat mister. Cea mai recentă colaborare a sa, cu muzeul Doe, dovedeşte din plin cele spuse. A creat spontan  8 desene temporare, timp de 11 zile.  Toată munca depusă de artist, a fost fotografiată în timp ce el lucra şi, mai apoi, transformată în video-uri time-lapse.

Desenele cu nisip vor rămâne în atenţia curioşilor din Olanda până la 30 octombrie 2015. Iată câteva dintre videoclipuri:

–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––

Dacă ţi-a plăcut, te invit: să distribui(share)sau să apreciezi(like)  sau să comentezi(comment) postarea.

Mulţumesc, Zâmbetul Soarelui !

–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––