Începutul sfârşitului de săptămână

29 iun.

Iată că a trecut şi sfârşitul de săptămână… Chiar s-a terminat ? Ia să verificăm încă o dată…

Începutul-sfârşitului-de-săptămânăDa, cu siguranţă suntem într-o frumoasă zi de luni. Bun! Şi, atunci mă gândesc că, vreau să vă dau câteva repere a cum mi-am petrecut timpul liber. Am debutat cu o reţetă răcoroasă de limonadă , am continuat cu o „construcţie” la Atelierul vieţii şi am încheiat cu o călătorie de vis la Braşov. Ce de-a lucruri interesante! Dar să le luam pe rând.

Despre limonadă vă pot spune că a ieşit gustoasă şi tocmai potrivită pentru anotimpul călduros în care suntem, respectiv vara. Am să vă scriu mai departe reţeta şi vă rog să faceţi o încercare, pentru că merită.

La 1L de apă se adaugă  zeama de la 2 lămâi bine stoarse cu citroniera şi 200 g zahăr. Se topeşte zahărul în apă, apoi se pune sucul şi se dă la frigider . (Opţional, pentru aromă, mai adaug şi câteva frunze de mentă proaspete în compoziţie.) Când se serveşte se amestecă cu 1L sifon sau apă minerală rece.                                                     Mmm, o bunătate!Ghidul meu: Carte de bucate pentru tinerele gospodine de S. Jurcovan.

Limonadă

Mai departe… vă spuneam de Atelierul vieţii, emisiunea prezentată de Mirela Vasadi pe TVR2. Ediţia din 14.05.2015 le-a avut ca invitate pe Cori Grămescu, coach de lifestyle şi nutriţie şi una dintre cele mai cunoscute antrenoare de pilates din România, dar şi pe Andreea Marin, apreciata vedetă de televiziune.

Tema de discuţie a fost modul în care noi ca oameni ne preţuim viaţa, ce alegeri e bine să facem pentru a ne duce  la evoluţie personală.

Cori Grămescu ne aminteşte următoarele : „ În primul rând, contează foarte mult să înţelegem care este stilul nostru de viaţă, obiectiv: câte ore stăm la muncă, ce buget avem disponibil, cât timp dedicăm familiei şi vieţii sociale. În primul rând, de acolo plecăm. Apoi, altă întrebare la care trebuie să ne răspundem, este cât de mult suntem dispuşi să muncim, să ne sacrificăm, să ne schimbăm?

Andreea Marin este de părere  că  : „În multe dintre probleme noastre de viaţă, alegerile noastre sunt definitorii. Deci, stă în mâna noastră ce avem de făcut cu noi înşine. În ceea ce mă priveşte, am avut un moment de cădere, din punctul de vedere al sănătăţii, imunităţii cu doi, trei ani în urmă. N-am reuşit să am un diagnostic corect pentru că rezultatele păreau a fi bune. Până la urmă în Turcia am reuşit, după ce-am auzit pe una dintre marile noastre sportive vorbind la televizor despre experienţa ei acolo.  Am reuşit să ajung la o clinică din Istanbul şi, imediat, am avut un diagnostic. După această experienţă mi s-a spus: cel mai bine este să îţi cureţi corpul. Cum adică? Ce înseamnă asta? Să-l cureţi pe interior. Aşa cum tu vrei să fii frumoasă , să miroşi bine, să fii curată pe exterior, trebuie să ai grijă şi de corpul tău, pe interior.„. Vă las să descoperiţi şi alte sfaturi benefice în videoclipul următor:

Şi, închei  cu o călătorie specială spre Braşov „… despre un loc a cărui istorie pare mai puţin reală şi mai mult pretinsă”:

Am avut parte de evenimente excelente , zic eu, şi îmi doresc să aflu şi despre voi ce aţi făcut nou şi interesant în acest sfârşit de săptămână ?

–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––

Dacă ţi-a plăcut, te invit: să distribui(share)sau să apreciezi(like)  sau să comentezi(comment) postarea.

Mulţumesc, Zâmbetul Soarelui​ !

–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––

 

 

 

Tippi Degré sau povestea prieteniei adevărate

26 iun.

*** Un prieten este acela care-ţi dă libertatea să fii tu însuţi *** Jim Morrison

Tippi-Abu

Prietenia este elementul vital al legăturii frumoase dintre oameni. Însă, acelaşi sentiment îl încearcă şi relaţiile dintre persoane şi animale. Drept dovadă vă prezint una dintre cele  mai captivante poveşti, cea a lui Tippi Degré. Este  o fată ce se aseamănă cu  personajul lui Rudyard Kipling, Mowgli, cel descris în Cartea Junglei.

Această prezentare necesită JavaScript.

Să aflăm mai multe despre Tippi:

Tippi-1

Născută  la 4 Iunie 1990 în Africa, Namibia, Tippi Benjamine Okanti Degré avea să-şi petreacă primii 10 ani din copilărie departe de civilizaţie, avându-i alături pe părinţii săi, Alain Degré şi Sylvie Rober, care erau fotografi şi realizatori de filme cu  animale sălbatice.

Dincolo de necunoscut fetiţa reuşeşte să afle tainele prieteniei adevărate, cei mai buni camarazi ai săi devenind animalele. De la elefantul Abu, leopardul J&B, crocodili, pui de leu, girafe, manguste,până la  struţi, pui de zebră, şerpi şi multe, multe alte animale. Alături de fiecare dintre ei a simţit libertatea şi frumuseţea de a fi ea însăşi.

Această prezentare necesită JavaScript.

A reuşit, totodată, să se integreze alături de  triburi namibiene,  San Bushmen şi Himbas, unde a făcut activităţi diverse şi specifice locului.

Această prezentare necesită JavaScript.

Părinţii ei au documentat viaţa şi relaţiile fetiţei cu sălbăticia Africană şi au transformat acele momente în cărţi şi filme captivante.

Dintre cărţi amintesc: Tippi of Africa (cartea  aventurilor sale ) şi Tippi My Book of Africa( un roman pe baza experienţelor trăite acolo).

Dintre filmele documentare , se remarcă: Le Monde Selon Tippi (1997) , Around the World with Tippi(2004) şi Bridging the Gap to Africa(în curs de apariţie).

Poţi urmări filmul din 1997, în limba franceză:

Are şi un site dedicat unde puteţi afla mai multe informaţii.

Ulterior, Tippi s-a întors în Franţa , unde a urmat aceeaşi carieră ca a părinţilor, studiind cinema şi arte vizuale, momentan lucrând ca director la ‘El Petit FICMA‘ (FICMA – International Environmental Film Festival).

M-a impresionat această poveste de viaţă, precum şi sensibilitatea şi naturaleţea cu care Tippi interacţionează cu animalele sălbatice. Tu ce părere ai ?

–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––

Dacă ţi-a plăcut, te invit: să distribui(share)sau să apreciezi(like)  sau să comentezi(comment) postarea.

Mulţumesc, Zâmbetul Soarelui​ !

–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––

Ziua Universală a Iei – Sânzâienele, 24 Iunie

24 iun. Ziua-Universală-a-Iei-Sânzâienele-24-Iunie

24 Iunie este o zi plină de semnificaţii. Dacă în tradiţia populară este denumită Sărbătoarea Sânzâienelor , în 2013 a primit încă un sens: Ziua Universală a Iei.
Le vom lua pe rând , pentru a discuta câteva dintre lucrurile ce le caracterizează.
Sărbătoarea Sânzâienelor
<< […] este, în tradiţia populară, un prilej de a sărbători soarele şi muncile agricole specifice verii, care începe chiar în această zi. În multe zone din ţară, se aprind focuri pe dealuri în noaptea luminată. Flăcăii se strâng seara în jurul rugurilor aprinse, învârtesc făcliile şi strigă: „Du-te soare, vino lună,/ Sânzâienele îmbună, Să le crească floarea-floare,/ galbenă, mirositoare, Fetele să o adune, să le aşeze în cunune, Să le prinda-n pălărie,/ struţuri pentru cununie, Boabele să le răstească,/ până-n toamnă să nuntească“!. Tot flăcăii, spre dimineaţă, umblă prin sat şi aruncă cununiţe de sânzâiene pe la casele unde stau fetele de măritat: „Du-te lună, vino soare,/ Că tragem la-nsurătoare,/ Cununile neursite,/ Zac sub hornuri azvârlite,/ Hai frumoaselor ce staţi,/ Zâne vreţi să rămâneţi,/ Că venim după peţit,/ Până nu v-aţi răzgândit.“ O altă strigare pe care o mai foloseau băieţii, dar prin preajma caselor unde locuiau fetele care nu prea erau pe placul lor era: „Toate slutele-s grăbite,/Toate vor să se mărite,/Cu-alde unii dintre noi,/ Feciori mândri, vai de noi,/ Că la nuntă ştim hori,/La praznice ştim prânzi,/ Şi la dragoşti şi mai şi…“

Sânziene
Sărbătoarea Sânzâienelor mai este denumită în popor şi Amuţitul Cucului. Această pasăre cântă doar trei luni pe an, de la echinocţiu de primăvară, când este sărbătorea Bunei Vestiri, sau Blagoveşteniea, până la solstiţiul de vară sau de sânziene, sărbătoarea Sfântului Ioan Botezătorul, pe 24 iunie.
Se spune în popor că dacă cucul încetează să cânte înainte de Sânzâiene, înseamnă că vara va fi secetoasă. Se spune că în noaptea de Sânzâiene (23 spre 24 iunie), se deschid porţile cerului şi lumea de dincolo vine în contact cu lumea pământeană. Cu acest prilej, în foarte multe zone din ţară se fac pomeni pentru morţi, de moşii de Sânzâiene. Noaptea de Sânzâiene este cea în care pot fi descoperite comorile ascunse, acum răsare şi floarea albă de ferigă, care aduce noroc celui care o va culege.
În unele sate, oamenii umblă cu făcliile aprinse, înconjurând casa, ogoarele, grajdurile.
Tot în ziua de Sânzâiene au loc bâlciuri şi iarmaroace, acestea fiind un foarte bun prilej pentru întâlnirea tinerilor în vederea căsătoriei. Târgurile de fete erau des întâlnite în această zi, iar printre cele mai renumite târguri care aveau loc la Sânzâiene se numără cele de la Buzău, Focşani, Buda, din judeţul Vrancea, Ipăteşti, judeţul Olt, Piteşti, Câmpulung Muscel, Cărbuneşti, judeţul Olt, Broşteni, judeţul Mehedinţi, Giurgeni, judeţul Ialomiţa) şi, cel mai cunoscut, Târgul de Fete de pe Muntele Găina. >>


Ziua Universală a Iei
O iniţiativă a celor de la LaBlouseRoumaine, care este prima comunitate online dedicată IEI şi costumului tradiţional românesc. ” La Blouse Roumaine promovează IA ca brand de ţară al României. Pe 21 ianuarie 2013, La blouse roumaine a propus ca ziua de 24 iunie 2013, Sânzâienele, să marcheze prima celebrare a IEI româneşti sub denumirea de ZIUA UNIVERSALĂ A IEI. Evenimentul s-a bucurat de un succes imens, fiind sărbătorit pe 6 continente, în peste 50 de ţări din lume.”
” Ce trebuie să facem este foarte simplu. În această zi fiecare ne vom îmbrăca într-o ie, ne vom fotografia şi vom posta imaginea ca poză de profil pe Facebook sau în orice altă reţea socială. Nu contează dacă ia pe care o purtăm este moştenită de la bunici şi străbunici sau este adaptată modern de un designer. Important este să fie albă. Nu contează dacă vă aflaţi în România, dacă sunteţi românce în strainatate sau doar fane ale feminităţii româneşti. Important e să o purtaţi cu drag. „
Dacă încă nu aveţi o IE pentru sărbătoare, vă recomand pe cele lucrate de tanti Ravecuţa Soporan. Iată un extras din povestea sa:
<< Români din diverse colțuri ale lumii își potolesc dorul de țară purtând de sărbători cămăși și ii cu flori de câmp, brodate de mâinile unei clujence din Frata. Raveca Soporan are acum aproape 60 de ani, dar a învățat să coasă, ca toate femeile de vârsta ei, pe vremea când avea doar șapte — opt ani.

Raveca-Soporan

Primul costum tradițional l-a cusut însă pentru soțul ei, de nevoie. Raveca și Samoilă Soporan erau dansatori într-un ansamblu folcloric și având de mers într-un turneu în Germania și-au dat seama că au nevoie de costume. Era pe la începutul anilor 2000, iar costumele populare nu se prea găseau de cumpărat. Știind să coasă, Raveca a luat modelul unui costum mai vechi, pe care l-a făcut însă mai colorat. Nu peste multă vreme cineva a remarcat broderia și a rugat-o să mai facă unul.
„Încet — încet am prins un pic de curaj, pentru că oamenii au apreciat ce am făcut și m-au încurajat să lucrez, apoi am început să mai și vând. Primul costum l-am făcut pentru soțul meu. Apoi am făcut unei profesoare de la o școală populară de artă, care apoi mi-a comandat și altele. Și curând am început să lucrez pentru formații”, afirmă femeia.
„Modelele le iau de pe cămeșile foarte vechi și autentice. Cămeșile le iau de prin poduri, de pe la babe. Unele chiar vin ele să mă îmbie să le iau. Chiar dacă sunt rupte, ne uităm la model, cum a fost făcută, cum e cusută. Ne inspirăm de la ele și uneori păstrăm modelul așa cum e, alteori îl mai modificăm. Trebuie să creăm și noi ceva nou. Facem o combinație între modelele vechi și ideile noastre”, spune Raveca.
De la o vreme, de când un artist tânăr pentru care a lucrat un costum i-a făcut pagină de Facebook, îi scriu din ce în ce mai mulți români plecați în străinătate. În ultimii ani a trimis cusăturile sale în America și Canada, în Anglia, Italia, Spania, Belgia, Japonia și în multe alte locuri.

Această prezentare necesită JavaScript.


>>
–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––
Dacă ţi-a plăcut, te invit să distribui(share) sau să apreciezi(like) postarea.
Mulţumesc, Zâmbetul Soarelui !
–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––

Cum păstrezi PLANTELE acasă

23 iun. Lavanda

Leacurile pentru farmacia verde se pregătesc din vreme. Iată ce trebuie să ştii pentru păstrarea în condiţii optime a plantelor medicinale.

Pentru a putea beneficia  pe deplin de proprietăţile terapeutice ale plantelor conferite de substanţele active, ele trebuie culese, uscate şi ţinute în anumite condiţii. Culesul trebuie să aibă loc dimineaţa devreme, pentru un surplus de substanţe active. Scoarţa de copac, de pildă, se colectează primăvara, iar rădăcinile plantelor toamna târziu, după ofilirea părţilor aeriene. Pentru efecte terapeutice maxime, seminţele plantelor trebuie recoltate înainte de a se usca, iar fructele(porumbelele, afinele, cătina) când sunt coapte, pentru că în acest stadiu conţin cea mai mare cantitate de vitamine.

Nu smulge plantele, taie-le cu o foarfecă sau cu o unealtă ascuţită(cuţit, seceră).

Ţine-le în ÎNCĂPERI ÎNTUNECATE ŞI AERISITE

Lumina şi căldura sunt principalii inamici ai substanţelor active. Ierburile de leac trebuie depozitate într-un loc răcoros – cămările sau dulapurile aflate departe de orice sursă de căldură. Temperaturile mari duc la evaporarea uleiurilor esenţiale din plantă, ceea ce face ca acestea să-şi piardă eficienţa. Asemănător căldurii, umiditatea ridicată favorizează mucegăirea lor, în timp ce lumina poate face ca unele substanţe să devină toxice. Important este ca uscarea să se facă natural,  în încăperi aerisite şi curate, iar procesul să nu dureze mai mult de 4-7 zile pentru plante şi 20-30 de zile pentru rădăcini sau scoarţă de copac.

Fructele medicinale SE USUCĂ LA SOARE

Fructele se conservă foarte bine peste iarnă dacă sunt deshidratate. Pentru infuzii, macerate, sucuri sau tincturi, fructele se usucă la soare, pe o coală de hârtie curată. Fructele deshidratate au o valoare energetică de 3-5 ori mai mare decât cele crude. În plus, prin pierderea apei  se păstrează substanţele active. Cătina se conservă bine dacă este congelată. Prin această metodă, fructele îşi menţin în special culoarea şi calităţile nutritive. Decongelarea se face treptat, iar fructele se consumă imediat.

Alege PUNGI DE HÂRTIE sau SĂCULEŢI DE PÂNZĂ

După uscare, cea mai bună metodă de a păstra plantele este în pungi de hîrtie de culoare închisă ( împiedică pătrunderea razelor soarelui)  sau în săculeţi de pânză. Şi cutiile de carton sunt bune. Evită ambalajele din material plastic. O bună modalitate de a ţine ierburile mai voluminoase, precum mărarul, cimbrul, leuşteanul, sunătoarea, levănţica sau rozmarinul, este de a le prinde sub formă de buchet şi de a le agăţa la înălţime, cu coada în sus şi buchetul în jos. Pentru a nu încurca plantele, este bine să se pună etichete cu numele fiecăreia şi anul uscării pe recipientul în care sunt păstrate.  Trucul este cu atât mai util persoanelor care obişnuiesc să păstreze plantele de la un an la altul.

––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––-

Ţi-a plăcut? Te invit: să distribui(share) sau să apreciezi(like)  sau să comentezi(comment) postarea.

Mulţumesc, Zâmbetul Soarelui !

––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––-

Geo BOGZA – Cum îmi bate ceasul

22 iun.
Dacă îl ascult cu urechea dreaptă
Ceasul meu bate clipele vieţii mele.

Dacă îl ascult cu urechea stângă
Ceasul meu bate clipele vieţii tale.

Dacă îl ascult cu osul frunţii
Ceasul meu măsoară durata universului.

Dacă îl arunc în apă
Dau înapoi cu un regn şi devin copac.

Dacă îl arunc în foc
Dau înapoi cu două regnuri şi devin piatră.

Dacă îl arunc în neant
Şi îl ascult cu memoria morţilor
Dau înapoi cu trei regnuri
Şi devin Cuvânt. 
Salvador-Dali-Persistenţa-memoriei
Sursa: 1