În societatea actuală se justifică, îndeosebi, prezenţa unei anume calităţi: aceea de a fi puternic.
Gândul ne duce, în mod firesc, pe două planuri: unul legat de trup(partea vizibilă) ,şi, celălalt, de suflet(partea nevăzută).
Un trup puternic rezonează cu sănătate. În principal,trebuie, să-i oferi o alimentaţie corespunzătoare , precum şi, să faci, zilnic, câteva exerciţii fizice.
Dar un suflet puternic? Găsesc răspunsul în cuvintele părintelui Arsenie Boca care, spunea, în Tainele Iubirii, că ” puterile sufletului sunt: mintea, iubirea şi voinţa”. Aşadar, constat că, o sumă de trei valori reprezintă cheia.
Cu o minte luminată de farmecul iubirii, creezi voinţa necesară, asemeni unui impuls, spre a trăi mai frumos.
Mai rămâne de discutat un singur aspect. Este cel referitor la modul cum se îmbină cele două planuri. Interiorul va reprezenta, întodeauna, sursa de vitalitate pentru exterior. Împreună formează mecanismul complet, ce caracterizează, omul puternic.
O vorbă aduce pe alta, adesea fără voie. Închei, prin a vă invita, să reflectaţi dintr-un alt unghi, ceea ce înseamnă a fi puternic.
“Dacă plângi pentru lucruri pământeşti, dragă suflete, nu mai plânge”(Traian Dorz)
––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––-
Ţi-a plăcut? Te invit: să distribui(share) sau să apreciezi(like) sau să comentezi(comment) postarea.
Mulţumesc, Zâmbetul Soarelui !
––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––-
Etichete:a fi puternic, Parintele Arsenie Boca, suflet, Tainele Iubirii, Traian Dorz, trup
Albastru, române, ţi-e steagul, Dar ştii tu de ce ? Să te-nvăţ. Albastru-nsemnează ciocoii, Şi tot ce-ţi aduni tu cu boii Din mila căldurii şi-a ploii Al lor e, şi-acum şi de-a pururi, Şi-al tău, cerşetorule, -un băţ. Dar rabdă, c-o fac din iubire: Să tem că te duce-n perire Belşugul prin trai cu răsfăţ. Şi galben, române, ţi-e steagul, Iar galbenul spune de voi, De cei de la pluguri, ţăranii, Voi galbeni de foame sărmanii, De boale purtate cu anii - La scară, şi dracul vă ducă! Stăpânii au scumpe nevoi: Va banque şi dineuri şi păsuri Şi-amante cu cai şi mătăsuri, Şi toată nădejdea-i la voi! Şi roşu, române, ţi-e steagul. Şi-un geniu e tâlcul, s-o ştii. Al neamului geniu, vezi-bine: E roşu de-o tristă ruşine, Că vremea-ndreptării nu vine, Că tot mai cu multe mânii Ne-ajunge voitul dezastru; Abisu-ntre galben şi-albastru - Satano, de unde vii ?
Zâmbetul Soarelui 
Păreri